Ana-Maria Bălaş: „S-au implinit doi ani de când «tatăl meu spiritual» mă veghează din umbră“

Preferam să-mi rămână zidite în suflet cuvintele următoare pentru că d-l Artur Silvestri de acolo de Sus, mă veghează şi le stie. Mă simt prea “mică“ să scriu despre domnul Artur Silvestri. M-am hotărât în cele din urmă să scriu, sa rămână încă o dovadă că astăzi nu a rămas şi nu va dăinui doar Fapta Culturală a d-lui Silvestri, ci şi Fapta “Spirituală”.

L-am cunoscut pe domnul Artur Silvestri în momentul intrării mele în “lumea scriitorilor“. Participasem la mai multe concursuri naţionale literare unde câştigasem câteva premii şi menţiuni. In urma concursului naţional de debut literar organizat de Ed. Lumen îmi apăruse volumul de debut “ Replay la viaţă- jurnal de dimineaţă “. Incepusem să public la diverse reviste ( “Convorbiri literare”, “Oglinda”). Am trimis câteva poezii şi la ARP pentru revistele on-line Ecoul şi Tânarul Scriitor. Le crezusem uitate, dar a venit un mail în care eram anunţată că mi-au fost publicate. In acel moment am simţit o bucurie imensă. O mulţime de oameni <cititorii Intermundus Media> mă puteau citi acum on-line. Dupa câteva luni de publicare constantă  a poeziilor mele în Tânărul Scriitor şi a eseurilor în Ecoul, mi s-a propus să intru în “culisele “ ARP ca redactor.

Prima dată l-am cunoscut pe domnul Artur Silvestri în mediul virtual.

Am început cu proiectul Noul Orfeu, o  antologie de poezie on-line care mi-a atins “inima “. Vorbeam în fiecare seară on-line cu dumnealui. Imi dezvăluia tainele activităţii de redactie, instruindu-mă. Proiectul Noul Orfeu a fost ca un test “de admitere “, urmând apoi lucrul la Publicatiile ARP. După câteva luni, deşi nu ne întâlnisem niciodată, mi-a propus să merg la un congres internaţional ca reprezentant ARP, să înmânez câteva premii din partea Asociaţiei Române pentru Patrimoniu. Eram contrariată. Nu mă văzuse niciodată, dar avea o încredere mai mare decat aveam eu în mine. Mă “obliga” cu o fineţe de mare psiholog să ies singură din “carapace”.

După acel congres ne-am cunoscut. Aveam să-l intreb cum de a avut atâta încredere într-o persoană pe care a cunoscut-o doar virtual până atunci. M-a privit blând şi, zâmbind, mi-a răspuns : “Pentru că meritai şi pentru că am ştiut”. Nu am mai avut putere sa-l mai întreb altceva. Era un răspuns care îmi umplea inima de lacrimi de fericire.

Din momentul în care am început să colaborez cu ARP, Artur Silvestri mi-a condus paşii de neofit, iniţiindu-mă. La insistenţele dumnealui şi ale doamnei Elisabeta Iosif ( pe care am cunoscut-o datorită d-lui Artur Silvestri ) am intrat în Liga Scriitorilor , filiala Bucureşti. Dorea să mă implice şi mai mult în activităţile ARP, la realizarea unor documentare în memoria Parintelui Ciprian de la Mănăstirea Bistriţa şi despre Muntele Ceahlau la care  ţinea foarte mult.

Cu câteva săptămâni înainte să plece spre “ceţurile argintii “, Artur Silvestri mi-a trimis un mesaj pe telefon. Trebuia să fac eu singură revistele. La sfârşitul mesajului era un cuvânt de încurajare: “sunt sigur că o să te descurci “. Nu-i stătea în fire să rămână deoparte, deşi îi plăcea să fiu eu cea care propune şi – aparent- cea care decide. Dorea să am mai multă încredere în mine. Mă corecta cu o duritate de maestru atunci când greşeam, însă  mă şi încuraja.

Mesajul dumnealui mi-a stârnit o nelinişte. Imi era frică să nu fie ceva grav. Imi spusese că nu se simte prea bine. Din păcate, temerile mele se adeveriseră. Artur Silvestri avea să plece dintre noi, mult prea devreme. Am simţit un mare gol sufletesc, deoarece omul care începuse formarea mea nu mai apucase să o şi termine, mutându-se în eternitate. Parcă cineva îmi furase o bucăţică din suflet şi fugise cu ea în neguri. Dar m-am înşelat în această privinţă.

A plecat, însă Artur Silvestri îşi continuă şi astăzi formarea, din umbră. Nu o să pot să-i mulţumesc niciodată pe măsura a ceea ce a făcut şi continuă să facă pentru mine. Nădăjduiesc ca într-o zi, când formarea mea va fi definitivată, de acolo de Sus , Artur Silvestri să fie mândru de mine.

 

ANA-MARIA BALAS

Noiembrie 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou