~Angela Monica Jucan: „Bunul samarinean de pe calea electronică“ (fragmente)

Şi iată o cale nouă, imaterială, cum n-a mai fost în istoria omenirii – calea electronică, pe unde, de asemenea, oricine poate trece. Şi iată un călător care nu-şi vede liniştit şi indiferent de interesele lui şi e atent la rănile celor întâlniţi în cale (căzuţi pradă unui tip de selecţie întemeiată pe preferinţe, adeziuni la „coterii“ sau pseudo-criterii de valoare – am citat din programul dicţionarului on-line pe care l-a gândit şi înfăptuit). Şi acest călător îi ia în mijlocul lui de transport şi-i pune la adăpost de marginalizări, îi lasă în siguranţă alături de nume sonore, în reviste, cărţi, dicţionar, colecţie fotografică – toate putând fi accesate din oricare colţ al lumii (şi sunt români peste tot), ba chiar editează volume colective tipărite în format tradiţional, pe care le distribuie gratuit sau se implică în întemeierea unor societăţi culturale chiar şi atunci când alţii urmează să le conducă. Nu ştiam câţi dinari din propria-i viaţă cheltuieşte când îşi face timp să ne scrie tuturor – la sărbători şi-n zile de lucru, neuitând să le însemneze şi pe acestea cu sfinţii lor, cei trecuţi cu negru în calendar (sfinţi pe care nu-i prea băgăm în seamă, dar iată că este cineva care nu trece indiferent nici pe lângă ei); ne spune despre proiecte, despre realizări, despre muncă şi despre vacanţe; ne invită să-i scriem; se scuză (de parcă ar avea vreo obligaţie!) când e nevoit să-şi amâne răspunsurile. Nu ştim exact cât din viaţă, dar cheltuieşte, din ea, enorm. Când oamenii de lângă noi nu ne observă şi trec pe alături, este cineva care ne dă chiar importanţă. Cu cât din viaţă? Şi nu ştiam câţi dinari din suflet cheltuieşte ca să ne trimită şi balsam de untdelemn cu turnare de vin în cuvinte. Dar ştiam că are de unde.

Spre noi, colaboratorii ARP, fondatorul şi promotorul neobosit al Asociaţiei a venit de multe ori. Acest câmp de contacte care e ARP, am văzut bine cum, şi prin oportunitate, şi prin conţinut, e spinarea însemnată cu cruce a asinului care te duce, ca în pilda biblică, într-un han primitor.

Nu ştim câţi dinari a risipit Artur Silvestri, dar şi-a chivernisit bine talanţii. Tot în folosul altora!
ANGELA MONICA JUCAN , Baia Mare, România

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou