Cristina Ştefan: „Douăsprezece elegii“

PRIMA ELEGIE

Tabloul    Citind scrisoarea-1656 Jan Vermeer

Aş fi vrut a fi iarnă

în scrisoarea ta…

o citesc şi-s umerii

aplecaţi într-un somn

repetabil, repetabil, repetabil.

nu-mi pătrunde lumina

prin fereastra neagră

fier greu

ca şi cum ne-am iubi-n toată vina…

brocartul e aspru în oră

ca dangăt din clopot.

îmi scrii că sunt ani

de când pribegeşti…

O, această perdea roşie >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: