Loredana A. Ştirbu: „Obsesii“

Dragostea mea,

Mi-am ipotecat visele şi socot gândul frunzelor mai domol ca o ploaie tristă de toamnă. Mă îndrept înspre ziua revelaţiilor posibile ce ne bântuie ca o aşteptare şi îmi ating palmele ca o rugăciune revărsată întru orgoliul mîntuirii.

Simt  fiori de nelinişti transpirînd printre degetele firave ale destinului şi undeva o clepsidră îşi prefiră timpul, limitîndu-ne sa devenim … umbre. Întoarcem de fiecare dată clepsidra şi cercetăm mai atent spaţiile ,,sine-ului,, nostru.

Eu caut în esenţă un ideal. Eu nu exist în acest Univers.

*

Sună o singură dată, scurt şi apăsat şi încă odată mai lung. Uşa se deschise aproape imediat dovadă că era aşteptat.

Matei îşi sărută mătuşile cu delicateţe pe obraji, se bucura să le vadă sănătoase şi aproape neschimbate. Îşi petrecuse o bună parte din copilărie aici, în apartamentul, incarcat de istorie si obiecte de arta de pe Aleea Ion  Stîlpeanu 202.

-Vezi, spuse Rora, desprinzîndu-se din îmbrăţişare, că i-a priit traiul printre străini. Uite la el cît s-a maturizat şi ce frumuşel s-a făcut.

-Hai, intră şi fă-te comod Matei, las-o pe Rora că dacă începe să vorbească rămâneţi priponiţi în uşă pînă mîine. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: