Monica Sumalan: „Câmpiile sufletului“

Ne rămâne trăirea. Ea încape în inima ta  tulburată.Tot ce am trăit în clipa de veghe, de rătăcire, de intalnire cu cei dragi, tot ce am iubit în această viaţă.

Alergăm dupa himere. Dupa lucruri triste care durează cât clipa unei flori.Trecătoare sunt toate. Dar ceea ce ai adunat în inima ta clocotitoare rămâne.

Rămâi cu gândul care te însoţeşte,cu privirea şi gestul omului drag de lângă tine.

Unii află asta în ultima clipă. Alţii o preţuiesc mereu ca şi când s-ar fi născut cu ea.

Ne rămâne amintirea că am iubit într-o viaţă şi toate astea nu încap în cuvinte. Trăirea aparţine sufletului.

Nu o poţi descrie în cuvinte pentru că e fremătătoare precum trestia.

Câmpiile sufletului sunt locurile unde roibii amintirilor vin să se adape. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: