Laurenţiu Lacomchin: „Elegiile toamnei“

TOAMNĂ ÎN SUFLETUL MEU

Aleile parcului mă cheamă mereu

Pe banca unde noi ne-am cunoscut.

Sunt trist de când te-a răpit Dumnezeu,

E toamnă de-acuma în  sufletul meu.

Iubito, ce faci de când te-am pierdut?

* * * *

Aleile parcului mă cheamă din nou

Covorul de frunze se stinge-n ecou

Şi parcă-mi înăbuşă paşii.

Imaginea ta e icoană-n halou

Chemarea iubirii răsună din nou,

Din ceruri mă plâng îngeraşii. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: