Ioana Daniela Trif: „Max Blecher, evreul – o altă manifestare a alterităţii“

În conformitate cu Charles Mauron, înţelegerea unui text literar se bazează pe metoda psihocritică, ce presupune reţele şi teme obsedante ori metafore obsedante a căror cunoaştere şi revelaţie îşi au sursa în relaţiile personale. Cercetătorul consideră, aşadar, că „psihocritica are pretenţia de a lărgi înţelegerea noastră asupra operelor literare numai descoperind în texte fapte şi relaţii rămase până acum deloc sau insuficient observate  şi a căror sursă ar putea fi personalitatea inconştientă a scriitorului”(1). Scriitura, ca materializare a fanteziei inconştiente vizează sursele interioare, nu doar lecturile şi educaţia ori propriile impresii; iar cauza imaginii artistice devine relaţionabilă cu pulsiunile copilăriei, cu efect în rezonanţa lecturii, discursul literar fiind o modalitate de mediere a identităţii. Pe Blecher, identitatea îl plasează de la început pe linia alterităţii exterioare, datorită comunităţii în care trăieşte şi valorilor care i se insuflă; el întruchipează una din ipostazele Străinului prin identitatea sa iudaică, fiind prin excelenţă un spirit controversat (2). >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: