Valentina Becart: „Blestemul Saturnian“

Şi poate mă veţi  întreba: cine sunt eu?

Eu?  Nimeni!…

Nu vă miraţi aşa! A fost doar o glumă…

Sigur sunt un “cuvânt rătăcit” ce-a zăcut adormit pe limba mamei până când – într-un moment de neatenţie – m-a născut…

Credeţi că s-a bucurat? Da’ de unde? Se uita la mine consternată, smulgându-şi părul din cap. După chinul facerii, încă lăuză – se plimba cu paşi repezi prin odaie, bolborosind întruna:

“Nu ştiu cum s-a întâmplat! Ce mă fac! Ce mă fac!”…

Obosită de atâta umblătură şi bodogăneală s-a aşezat pe un colţ de pat, ceva mai departe de mine… ca să mă poată privi mai bine! >>>>