Anca Negru: „Compasiune“

Simt sângele curgând torente spre inima ce bate cu surlele și trâmbițele veacurilor ce au să vină. Simt inima bătând alături, simt sufletul zbuciumându-se în apropiere, în preajma sufletelor-mii zvâcnește neobosit sângele-mi, contururi de carne se dislocă unindu-se, îmbinându-se și plutind deasupra stâncilor, dincolo de munți, în mare se aruncă, în voia largului se îndreaptă, zburând mereu, combinații de atomi și molecule zvântate în apele oceanului.

Parcurg mile și eoni de frumusețe și noblețe punctiformă, călătoresc prin văi de spirit, apoi se ridică înălțându-se lângă inima Celuilalt, în furie se năpustesc, în dor se înfruntă, în libertate se descoperă, în credință se măsoară, vuiește pământul de sufletele-mii, înstelate miliarde de suflări de Dumnezeire, vreri infinite, mădulare ale Universului fărâmițate și regăsite sub Pleopele Ochiului. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: