Cristian Lisandru: „Ca nişte valuri, gândurile…“

Îi făcea plăcere să meargă pe plajă, desculţă, dăruind degetelor atingerea aproape senzuală a nisipului ce suferea încă după razele soarelui de vară prăbuşit sângeriu la limita orizontului.  Acolo, departe, în locul destinat neatingerii, unde realitatea se îmbrăţişează pasional cu imaginaţia pentru a oferi artiştilor o sursă inepuizabilă de inspiraţie, apăreau primele semne ale nopţii ce avea să vină, iar pescăruşi purtaţi de curenţi în zig-zaguri care sfidau orice logică înţepau sonor un amurg trezit mult prea repede la viaţă. Câteva  bărci zvântate de o briză uşoară, văduvite temporar de contactul cu valurile nărăvaşe, încercau să spargă monotonia plajei pustii, iar ea, cu papucii de plastic într-o mână şi cu un voal străveziu aşezat peste umerii bronzaţi, îşi imagină oboseala înecată în băutură a pescarilor reveniţi la mal după o altă zi de muncă plutitoare. >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: