Dragoş Hutuleac: „Învăţătoarea cea frumoasă“

…unei foarte frumoase colege…

Era atât de frumoasă, încât până şi florile îi dădeau bineţe… Trandafirii, mai cu seamă ei, înfloreau de două ori in aceeaşi zi dacă o vedeau, iar soarele, fâsticit cu totul în ruşinea sa de copilandru, uita să mai plece de pe bolta cerului. Noroc de Lună, care rece şi geloasă ca totdeauna, îl muştruluia ca o concubină feroce, plină de reproşuri şi metehne femeieşti…

Ea nu se ştia de vină pentru toate astea. Doar Julea, nebunul satului şi copiii de tâţă, cunoşteau pricina tuturor lucrurilor. Femeile în toată firea nu ştiau, dar simţeau şi grozav ce-şi înfrânau pornirile primejdioase ale inimii. Căci animalul inimii, dacă nu este strunit de preoţii cei mari ai cugetului, o poate lua pe cărari fără de folos sufletului şi grozave nenorociri pot pândi la tot pasul… Ciudat, dar pe bărbaţi nu îi încercau gânduri de cele ruşinoase când o vedeau. O salutau numai şi parcă se simteu oleacă mai tineri, dar numai atât…. Doar popa Ilinca, avea sclipiri necurate în ochi, dar fiind căsatorit de 35 de ani cu preoteasa Safta, îi erau iertate toate păcatele încă din timpul vieţii… >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: