Vasilichia Sinescu: „Ultima ninsoare“

POVESTE

Ca o pasăre ninsă neliniştită de zbor

Se mistuie-n aspre nisipuri pragul

Aştept cântecul cocoşilor

În crucea de foc din mijlocul nopţii

-aici ard porţile mari ale orelor-

sălbatice focuri prefac în poveste

învinsele tărâmuri ale argintului.

Nenumărate aripi cuprind sfioase

Hotarele grele şi cantarul de piatră

Fâşii mai late de mătase trec prin pacea porumbului

Şi teamă mi-e ca-n pădurile arse

Povesti nescrise încă zăbovesc sub clopote stinse

Pe lespezi ţări se apleacă un curios curcubeu >>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: