~Ecaterina Speranţa Chifu: „Consideraţii asupra vieţii, libertăţii, păcii, fericirii“

1. Viaţa, bunul cel mai de preţ al omului, face ca o fiinţă să fie unică într-un univers imens, prin caracteristicile sale fizice şi  psihice. Ea este flacăra ce aprinde spiritul uman, acel spirit ce se poate înălţa, prin aspiraţiile sale, la cotele cele mai înalte.

Viaţa este mişcare într-un spaţiu şi un timp propriu oricărei fiinţe, acea mişcare ce se integrează în mişcarea  universală. Viaţa este dată o singură dată, iar pierderea ei este cea mai mare dramă pentru un om. Apărarea vieţii este o obligaţie pentru fiecare cetăţean, iar legile unei ţări trebuie să garanteze ocrotirea vieţii fiecărui membru al societăţii.

Constituţia legiferează dreptul la o viaţă liberă şi demnă a oricărui cetăţean, indiferent de etnie, rasă, origine socială, credinţă, sex sau pregătire profesională.

De viaţă liberă trebuie să se bucure toţi cei ce au avut şansa de a se naşte. Libertatea de a trăi în onoare şi demnitate este asigurată prin respectarea normelor morale de convieţuire socială. Siguranţa vieţii trebuie să existe în familie, pe stradă, la şcoală, la locul de muncă. Nimeni nu are dreptul de a suprima viaţa cuiva, căci ar comite un act criminal. Uciderea intenţionată  a unei alte fiinţe se pedepseşte, conform legii. Respectul pentru legi, pentru normele morale de convieţuire socială trebuie cultivat. Ura, răzbunarea, invidia, lăcomia, alcoolismul nu trebuie să fie factori de distrugere a altor fiinţe.

Automutilarea, sinuciderea nu sunt permise, ele trebuie respinse, căci  reprezintă refuzul de a înfrunta viaţa, renunţarea la posibilitatea de a-şi schimba soarta, trecerea în nefiinţă însemnând renunţarea la tot ce este frumos în jur, la relaţii mai fericite ce se pot stabili şi în fracţiuni de secundă.

Orice copil trebuie să înţeleagă că viaţa poate avea acea aură de strălucire ce izvorăşte din noi, când suntem animaţi de sentimente puternice, cum este iubirea. El trebuie să ştie că viaţa reprezintă energia ce ne-o dă fericirea, când putem trăi intens, plenar, fie doar o clipă sau ani îndelungaţi, prin tot ce ne înfiorează inima.

Viaţa este dragostea părinţilor, prietenilor, a celor dragi, este pasiunea pentru anumite lucruri şi fapte ce aduc fericirea, bucurii, este fascinaţia ce o revarsă în noi iubirea. Viaţa este acel flux ce ne face să vibrăm în ritmuri cosmice, să ne integrăm în marele univers, ca fiinţe înzestrate cu trup, o gândire şi o trăire proprie. Când viaţa este trăire la cea mai înaltă tensiune sufletească, ea capătă un sens. Mircea Eliade scria că „adevăratul sens al vieţii este să-i găseşti vieţii un sens.”

Educaţia pentru viaţă trebuie să se facă din şcoală. Cea mai mare contribuţie la această educaţie o are studiul literaturii. Noi propunem existenţa în toate manualele de literatură a unor texte obligatorii, în afara textelor ce aparţin literaturii clasice româneşti sau străine, texte care să ofere lecţii de viaţă elevilor, să-i incite la lectură, căci atunci ei vor fi stimulaţi să citească, tocmai ca să afle cât mai multe despre viaţă.

Atunci nu vor exista în mintea lor doar textele proaste, din muzica pentru tineri, adesea banale, imorale. Noi propunem realizarea unor manuale pentru activitatea educativă.

Fie ca dragostea de viaţă să triumfe, să facă să apară fructele ei prin creaţii materiale şi spirituale, iar Planeta albastră să nu cunoască distrugeri şi nenorociri, ci să înflorească sub semnul dragostei de viaţă!

Copilul, această dulce minune ce face ca viaţa să înflorească, ce răspândeşte lumină şi bucurie în jur, este şansa continuităţii unei societăţi. El, cu chipul lui frumos, cu gesturile şi cuvintele sale, aduce încântare şi fericire într-o familie.

O fiinţă fragilă, cum este copilul, are nevoie de ocrotire, de la primele clipe, când vede lumina zilei şi până la maturitate.

Copilul trebuie apărat şi înconjurat cu dragoste de cei din jur, de cei responsabili de creşterea şi educaţia lui. Ei trebuie să înţeleagă faptul că un copil este lipsit de apărare în faţa problemelor vieţii şi familia trebuie să ia măsuri ca el să nu fie traumatizat, maltratat, abuzat, abrutizat prin efectuarea unor munci dificile, fapte ce l-ar tara pe viaţă. Copilul trebuie înconjurat cu iubire, educat conform normelor morale prestabilite şi cerinţelor formative ale comenzii sociale, sprijinit să se integreze în societate.

2. Libertatea este o coordonată esenţială a existenţei umane. Ea înseamnă viaţa ce oferă speranţe, cerul  senin al patriei în care te-ai născut şi trăieşti, ea înseamnă visul ce poate deveni realitate, prin muncă şi perseverenţă. Libertatea trebuie preţuită mult şi apărată de cei ce o au şi recâştigată de cei care din nefericire au pierdut-o, dorită intens de cei ce n-au cunoscut-o niciodată.

Libertatea oferă şansa de a trăi în linişte şi pace într-o comunitate umană, fericirea de a cunoaşte cele mai alese sentimente, de a le trăi prin propria experienţă sau din scrierile altora, de a le dărui celor dragi.

Libertatea reprezintă materializarea nevoii de lărgire a cunoştinţelor, de a le folosi spre binele propriu sau al celorlalţi. A fi liber înseamnă a te bucura de tot ce a realizat omenirea de-a lungul istoriei sale, în plan material şi spiritual, de a asimila experienţa înaintaşilor şi a o lărgi prin acumulări personale. A fi liber înseamnă a avea dreptul să-ţi exprimi opiniile personale, fără a suporta consecinţe nefaste.

Libertatea este dorinţa de a cunoaşte fericirea, de a trăi în plan afectiv, la cele mai înalte culmi ale umanităţii, de a te bucura de valorile democraţiei, de a-ţi manifesta cele mai alese sentimente, într-o societate deschisă. Libertatea este nevoia de a depăşi limitele cunoaşterii umane, de a accede la sursele cunoaşterii pentru desăvârşirea propriei personalităţi.

A fi liber înseamnă a te bucura de drepturile conferite prin lege, în pace şi demnitate, a profita de binefacerile culturii pentru înflorirea propriei personalităţi, a participa la exerciţiul democratic în ţara ta, a te bucura de civilizaţia ce trebuie să caracterizeze orice comunitate umană.

Ne preocupăm să găsim metode ca să facem să se deschidă floarea sufletului copiilor, să li se ofere exemple pozitive, care să fie pentru ei repere bune morale, demne de urmat, care să le creeze un sistem de valori ce trebuie respectat. Noi considerăm că trebuie folosită puterea magică a cuvântului, cu energia sa, căci el, cuvântul bine spus, poate influenţa sufletul copiilor.

De aceea, recomandăm folosirea unor lecturi cu caracter educativ, care vor marca pe viaţă sufletele copiilor. Viaţa lor va cunoaşte o traiectorie fericită, căci vor fi cetăţeni onorabili ai societăţii de mâine.

Fiecare ar trebui să înţeleagă că omul este liber, nu supus pornirilor atavice, atunci când îşi dirijează viaţa spre scopuri benefice, utile altora. Vor fi cu adevărat liberi, doar cei ce ştiu să iasă din carapacea propriului egoism şi cei care contribuie la binele altora.

3. Dreptul la educaţie, la cultură  trebuie să fie un drept prioritar în orice societate, alături de dreptul la viaţă, la libertate, la pace, la fericire. Acest drept trebuie să-l aibă nu numai cei din tânăra generaţie, ci şi cei din generaţia adultă, omul având o permanentă nevoie de a se informa şi instrui, lărgindu-şi orizontul cunoaşterii toată viaţa. Fiecare copil trebuie să beneficieze de dreptul la educaţie în fiecare stat, căci prin educaţia lui societatea realizează un profit material şi spiritual.

Combătând ignoranţa, cauza tuturor relelor din lume, se realizează progresul umanităţii, căci, prin acumulări educative şi culturale, se pot îmbunătăţi condiţiile de viaţă, moravurile, obiceiurile, relaţiile interumane, legăturile între popoare.

4. Pacea este vibraţia dragostei în sufletul oamenilor, această dragoste ce poate să se amplifice printr-un exerciţiu susţinut.

Pacea este calea înţelegerii, a încrederii, calea unei prietenii sincere între popoare, este condiţia fericirii pe pământ.

Viaţa poate să înflorească atunci când există o pace durabilă. Trebuie să luptăm pentru menţinerea păcii pe Planeta albastră, pentru a oferi tinerei generaţii şansa de a-şi trăi viaţa în plenitudinea tinereţii, de a-şi afirma personalitatea, de a-şi dărui întregul lor potenţial fizic şi intelectual pentru progresul umanităţii, pentru bunăstarea societăţii.

Pentru orice stare conflictuală trebuie găsite una sau mai multe soluţii pacifiste şi de fiecare dată când există, trebuie folosită calea tratativelor, pentru a le rezolva. Pacea favorizează dezvoltarea armonioasă a tinerei generaţii, cea care poate să găsească o cale eficace a unei comunicări favorabile între oameni. Idealul păcii este viaţa prosperă, căci astfel banii nu mai sunt dirijaţi pentru a produce moarte, distrugere, mizerie, ci pentru a face să înflorească floarea vieţii.

Pacea oferă energia creatoare care poate construi o lume, pacea aduce fericirea, acea fericire care vine să îmbogăţească viaţa noastră, această fericire atât de dorită pe pământ. Pacea este şansa unei munci care poate înnobila omul, care determină progresul tehnic şi cultural. Pacea este înţelegerea, armonia dintre oameni, viaţă fericită pe pământ, fără atrocităţile războiului.

Fiecare copil are un vis. Este visul de a fi fericit, de a avea o meserie frumoasă, de a descoperi lumea. Dar, pentru a realiza aceste visuri, copiii au nevoie de dragoste, de pace, de libertate. Când pacea este durabilă într-o ţară, în lume, aceste vise se pot realiza.

Copiii doresc o lume feerică, un mediu fericit pentru a trăi şi a se bucura de frumuseţe şi armonie, de dragostea celorlalţi şi să-şi exprime dragostea pentru ceilalţi. De ce oamenii mari au uitat copilăria? Ei au uitat oare farmecul copilăriei, clipele fericite din vârsta lor fragedă? În fiecare om este un copil, un copil bun, căci fiecare poartă în sine o stea minunată, o stea de lumină, cea a copilăriei. Eu mai cred că în fiecare om mai este destul de multă bunătate, pentru a face mai bună viaţa altora.

5. Nevoia omului de a fi fericit izvorăşte din esenţa sa umană, ca fiinţă superior dotată care cunoaşte sentimente, emoţii şi efectele acestora.

Fericirea este acea stare extraordinară de spirit, când se trăieşte la cea mai înaltă tensiune sufletească, atingând uneori extazul şi beatitudinea. Ea vine din profunzimea eului nostru etern uman, ce ştie să vibreze intens la apariţia fiinţei sau a fiinţelor iubite care sunt subiectul adoraţiei noastre, la încântarea ce o declanşează sentimentul religios, faţă de tot ce aduce o transfigurare neobişnuită în suflet. Iubirea pentru fiinţe, lucruri, obiecte, peisaje, creaţii artistice poate fi cauza fericirii. Uneori, lucrurile aparent banale pentru unii pot fi surse de fericire pentru alţii. Capacitatea de a recepta şi de a transmite fericirea, precum şi trăirea sentimentului de fericire  poate fi diferită de la om la om. O fiinţă aparent banală pentru alţii poate fi unică, extraordinară pentru altcineva, căci acea fiinţă ştie să răspândească în jur fericirea prin felul său de a fi, de a vorbi, de a gesticula, prin faptul că ea transmite acel fluid benefic ce ajunge la fiinţa iubită prin căi subtile de comunicare.

Vibraţia inimilor la sentimentul de iubire este de natură divină; ea vine din acea dragoste cosmică prin care totul prinde viaţă pe pământ.

Fericirea este dată de acea iubire reciprocă, acea iubire ce se amplifică mereu, fiecare oferind cu generozitate cât mai multă bucurie celui iubit. Fericirea este amplificată în planul amintirii, aşa cum afirma M. Proust, ea devine mai intensă, datorită memoriei voluntare şi involuntare, ea putând fi retrăită la infinit.

Memoria poate păstra şi amplifica tot ce-i frumos într-o fiinţă, sporind iubirea.

Fascinaţia ce o exercită unele fiinţe asupra altora este un alt prilej de fericire, căci ea poate să facă să vibreze chiar spaţiul din jurul său, prin puterea ce o exercită asupra altora. Cel ce doarme cu sufletul încărcat de iubire se trezeşte cu o mare bucurie în suflet, căci şi inconştientul din noi poate recepta fericirea.

Nimic nu egalează cu fericirea mamelor ce au copii, căci dragostea lor face să le înflorească sufletul doar văzându-i, iubindu-i, ocrotindu-i, sprijinindu-i mereu.

O fericire de lungă durată va exista în sufletele celor ce ştiu să-i facă fericiţi pe alţii, căci iubirea lor sporeşte aura de frumuseţi a lumii.

Creaţia materială şi artistică poate aduce bucurie şi fericire. Arderile interioare se catalizează în creaţia artistică, purificarea prin artă fiind o altă sursă de fericire.

Receptarea creaţiei artistice poate declanşa emoţii de ordin estetic ce aduc o imensă fericire. Adesea, muzica ne transpune în spaţii geografice de o rară frumuseţe, trăind în plan mental o bucurie egală cu cea declanşată, dacă am trăi real în acele locuri sau provoacă sentimente extraordinare de încântare, de iubire.

Contemplarea unui tablou ne dă o stare de fericire inegalabilă, căci emoţia artistică ne dă fiori.

Pentru unii fericirea poate fi dată de o carte ce i-a impresionat sau de un film bun care combină atâtea elemente ce rămân în suflet prin decor, subiect, acţiune, jocul  şi farmecul actorilor. Starea de sănătate este o altă cauză a fericirii, boala rupând echilibrul în orice fiinţă. Realizările de ordin material sau în plan profesional pot oferi fericirea şi ar fi bine ca să se bucure de ele cât mai mulţi oameni.

6. Natura generoasă ne dă o stare de fericire, iradiind o energie benefică. Iubim verdele copacilor, strălucirea soarelui, albastrul infinit al cerului, lumina lunii şi toată muzica naturii ce ne picură în suflet.

Ritmurile naturii sunt la fel ca ritmurile inimii noastre şi simţim că ne integrăm prin ele în universul ce vibrează. Iubim tot ce este frumos pe acest pământ, de la mişcarea ramurilor înflorite pe cerul albastru, la verdele ierbii, la munţii albaştri cu cupole de zăpadă, la norii sidefii pe cerul verii, la strălucirea mării în veşnică mişcare, la scânteierea cerului împodobit de stele, de la adierea vântului, la cascade înspumate, de la mişcările fluturilor, la mişcările sufletului nostru fascinat de frumos.

7. Educaţia tineretului pentru a aduce altora fericirea sau pentru a o trăi în colectivitate sau individual trebuie să se facă din şcoală, din clasele mici. Elevii trebuie să fie formaţi pentru a recepta frumosul din natură, din artă, din relaţiile interumane, pentru a-şi găsi o fericire reală, nu una dată de stimulente dăunătoare, precum drogurile sau alcoolul. Tinerii trebuie să înţeleagă faptul că fericirea poate exista în ei înşişi, dacă ştiu s-o caute acolo. Ei trebuie educaţi să vibreze la tot ce-i frumos şi înălţător, să respingă urâtul din viaţa cotidiană, din relaţiile interumane, din societate, de pe ecrane, din artă şi cultură.

Propunem pe această cale declanşarea mişcării culturale „Mileniul  frumuseţii, al păcii şi al armoniei”, mişcare la care vor adera mulţi tineri.

(Fragmente din lucrarea de eseuri „Drepturile omului în viziune educaţională”- autoare ECATERINA SPERANTZA CHIFU)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou