~Gheorghe Postelnicu: „Amintirea unui răzvrătit: Nicolae Labiş“

Unii istorici literari consacră o parte a activităţii lor din luna decembrie a fiecărui an, aniversării sau comemorării lui Nicolae Labiş (2.XII.1935-22.XII.1956). Bibliografia generală cuprinde peste 500 de titluri de volume, articole, contribuţii critice şi de istorie literară, printre care şi patru monografii. Mai mult ca în celelalte romane documentare, Florentin Popescu recurge în „Nicolae Labiş – monografie”, 2006, la sociologie, întrebându-se retoric dacă nu cumva opera genialului poet ar trebui privită chiar ca produs al unei epoci pline de răsturnări politice şi sociale. Domnia sa speră ca în lumina acestor documente să ofere la rândul său o imagine cât mai exactă şi cât mai apropiată de adevăr a poetului (pag. 6). Citând din amintirile unora, ne îndeamnă la tot pasul să distingem cât e literatură şi cât e realitate în documentele respective. Dar cum? Automatismele cititorului de azi se văd în setea sa de senzaţional şi în modul rapid de a reconstrui emoţii şi sentimente. El se descotoroseşte uşor de formula prudenţei ştiinţifice şi nu mai are reţineri faţă de afirmaţiile care îi satisfac dorinţa de bine. Elev al Şcolii de literatură din Bucureşti (din 1952), N. Labiş era personalitatea emblematică, exponenţială, covârşitoare, unică a acestei instituţii (Ilie Purcaru), dar noncomformismul şi insubordonarea i-au creat probleme cu conducerea şcolii şi a Uniunii Scriitorilor, care au încercat să-l izoleze, să-i scadă influenţa în grup. Deranja faptul că citea şi comenta cărţile unor scriitori români şi străini interzişi (dogmatici, decadenţi) şi că nu putea fi educat după morala comunistă. Mimetismul, invidia, minciuna, oportunismul epocii i-au făcut pe unii colegi să devină uneltele înscenărilor şi trădării, ale atacurilor doctrinare. Cât le-au apăsat aceste păcate conştiinţele? Cei mai mulţi au dispărut fizic, iar cât priveşte locul lor în literatură, aproape că a fost înghiţit de ape. În aceste zile de singurătate, poetul nota: „nu mai am ce căuta între voi”.

Criticii proletcultişti din 1954 voiau un Labiş narator-liric, fericit ca toţi ceilalţi, de atmosfera artificială în care „lipsa unei emoţii autentice era înlocuită de semne de exclamare, de bombasticism, de temenele absurde în faţa unor idei adesea banale” (Gh. Tomozei). Florentin Popescu demonstrează prin analiză că poemele incriminate ca aflate sub influenţe mistice şi decadente, făcând apologia morţii, deşi suferă de „discursivitate şi verbalism în dauna metaforei” (pag. 83) sunt satisfăcătoare sub aspect estetic. După absolvirea şcolii este lăsat pe drumuri, mulţumindu-se doar cu starea lui de poet. Dormea pe la prieteni. În timpul zilei scria prin redacţii, săli de aşteptare, la poştă, la gară. Documentaristul notează cu amărăciune: „Triste şi condamnabile la cea mai mare pedeapsă morală sunt vremurile şi ţara care nu pot asigura un minim de trai decent unor scriitori de talia lui N. Labiş. Mari şi greu de etichetat trebuie să fie indiferenţa şi purtarea contemporanilor care nu pot înţelege şi nu pot admite noncomformismul unui poet” (pag. 90).

În toamna lui 1955 a fost transferat la Facultatea de Filologie, la secţia denumită „de literatură şi critică literară”, unde mergea rar, numai la unele seminarii. Dur în comentariile cu prietenii, considera „credinţa oarbă” un rău tragic. Printr-o dispoziţie scrisă s-a interzis „publicarea oricărui text semnat de Nicolae Labiş, ca şi orice altă referire la acest nume” (Irimie Străuţ). Hărţuit, urmărit, marginalizat, în 1956 ajunsese „un scriitor interzis” (Ion Băieşu). În mod neaşteptat, cunoscându-i precauţia, istoricul se alătură ipotezei conturate în ultima vreme privitoare la înscenarea unui asasinat pus la cale de duşmanii politici cei mai înverşunaţi ai tânărului răzvrătit, variantă susţinută şi de Cezar Ivănescu şi Stela Covaci (în vol. „Timpul asasinilor”, 1997) şi de Portik Imre (în vol. „Hora morţii”, 2005), cu toţii plecaţi dintre noi. Interpretarea „Păsării cu colţ de rubin” şi a puilor ei care vor ciuguli amintirea poetului Nicolae Labiş, cu „pajura comunistă”, devoratoare, laşă, răzbunătoare, aprinde imaginaţia monografistului cu flacăra dreptăţii care însă nu se mai poate înfăptui decât pe plan moral. În aceste fraze incendiare, scriitorul Florentin Popescu, pentru prima oară în cele cinci monografii, devine fragil, foarte fragil şi tânăr, foarte tânăr, poate chiar înfricoşat de faptul că poeţii pot fi loviţi atât de uşor. Dar cine să-i apere?

Pe ultimele 50 de pagini este înfăţişat orizontul operei labisciene, care relevă „un autor pe deplin integrat marilor direcţii ale poeziei de îndelungată tradiţie de la noi” (pag. 138).

Ancorat şi în istoria literară, Florentin Popescu îşi ia în această circumstanţă pozitivă drept partener estetica, probabil considerând critica un concept care poate face prea multe favoruri timpului. Foiletonist remarcabil prin temperament în această epocă a jurnalismului avântat, domnia sa ştie să-şi nege apartenenţa de grup la critici când scrie monografii, luptând şi aici cu formula tradiţională prin dorinţa de a stabili căi de comunicaţie libere între cele două maniere. Cum? Îmbinând informaţia bogată cu operaţiunile migăloase de imaginaţie, adică răceala cu frenezia frazei, scăldând personajul în lumina epocii şi în tuşul operei, dând forţă incantatorie evocării sale şi, în general, asigurând o legătură mai intimă între cititor şi personalitatea prezentată. În penumbra istoriei literare sau nu, romanul documentar se poate dezvolta prosper, profitând de graba cititorului de azi şi de tabieturile sale moderne.

GHEORGHE POSTELNICU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou