~George Călin: „Aripi de fluturi“

Fluturi albi colindă spasmodic prin visele mele, odihnindu-se din când în când îmbătaţi de zbor!

Neliniştea fluturilor albi mă alungă între şoldurile unduitoare şi pătate de patimi ale unei femei, întregite din frunzele îngălbenite ale toamnei…, sunt un pumn de nisip fluturat în vânt…, mă întrec în zbor cu fluturii îndoliaţi, îndepărtându-mă de Viaţă.

În venele mele de nisip umed se nasc fiori, pustiindu-mă, încrustându-mi aripi în adâncuri de ape, cotropind teritorii necunoscute…

E un Blestem…, e o bucurie de a avea aripi, precum fluturii albi?!

Aripile fluturilor dansează în apa somnului meu, mângâindu-mi visele, urcându-mi sufletul pe colinele singurătăţii…

Fluturi şi Om ne revărsăm în foc, destrămând Blestemul, înmugurind bucuria clipei, înnobilând zborul…

Aripile noastre de fluturi omeneşti se uită la cer implorându-l, pentru o nouă ninsoare, viscolindu-ne cu plasa tremurătoare a prinzătorului de fluturi…

Astăzi, fluturii cu aripi albe se odihnesc pe stelele îngheţate, contemplându-ne Viaţa şi Moartea…

La noapte, cerul va ninge cu fluturi roşii, născând în noi, în sufletele noastre bântuite de nelinişti omeneşti, troiene de vise spulberate în amurguri de ceară albastră…

Aripile mele de fluture omenesc tremură visând viscole şi furtuni, cataclisme şi noi războaie…

Fluture şi Om ne împovărăm cu nelegiuirile Universului, aşteptând tăcuţi Judecata cea de pe urmă… Din când în când, Înger rătăcit pe pământ, vine şi ne încrustează pe aripi rugăciuni, învăţându-ne ABC- ul Trădării…

„Nimic nou sub soare!. Totul e deşertăciune!” – strigă Îngerul, amânându-ne pentru o respiraţie, urcuşul spre Golgota…

Închid pleoapele, deschizându-mi aripile albe de fluture omenesc, umbra mea însingurată acoperă spaţiul dintre mine şi ceilalţi fluturi cu aripi roşii, respingând razele soarelui… Îmi e dat, a duce Crucea Vieţii de fluture cu aripi albe, dincolo de Viaţa Omenească…

Tremur tăcut! Între mine şi fluturi – legătură de sânge! Îmi saltă umbra de bucurie, cufundându-mă în cotloanele necunoscute ale unui tunel de Lumină… Lumină!… Lumină!…

Fluture şi Om, o singură Moarte!

GEORGE CĂLIN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou