~Mihail Tănase: „Scrisoare către prietenii din sat“

Nu mai simt regrete, nu mai simt durere… Zboară, suflet drag… Satul meu e departe, amintirile îmi vegheaza somnul,  îmi sarută cicatricile, amintirile îmi sunt mereu adapost.

Satul meu e departe… Prietenii la fel… Nu fiţi trişti prieteni, “c’est la vie!”… Nu fiţi trişti, mă regăsiţi în răsăritul soarelui, în zborul vrăbiilor, mă regăsiţi în fiecare lacrimă, ne regasim în fiecare vis, în fiecare lucru… Nu trebuie să vă ating ca să vă simt, nu trebuie să stăm faţă în faţă să ne privim… Nici timpul, nici distanţa nu ne pot despărţi, prieteni…

În lumina lunii vedeţi sângele meu… La rândul meu, în fiecare stea, văd câte un prieten: Cristi, Mari, Lili, Ioana… Sunteţi tot ceea ce sunt, sunt tot ceea ce sunteţi… Razele soarelui sunt lacrimile mele, seninul, ochii mei, picăturile de ploaie sunt lacrimile cerului ce plâng depărtarea, mugurii sunt lacrimile copacilor… Lacrimile amintirii sunt lacrimile sufletului meu…

MIHAIL TĂNASE

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou