~Miron Costina Violeta: „Alexandru Macedonski numai simbolist?“

Istoria noastră literară nu a înregistrat prea multe interpretări referitoare la perioada 1854-1920, cu excepția Literaturii române între 1900-1918 semnată de Constantin Ciopraga, studiului Început de secol apărut sub semnătura lui Dumitru Micu sau monografiei Lidiei Bote despre curentul simbolist, observă cu îngrijorare Paul Dugneanu, care se întreabă retoric: “Să fie oare simbolismul românesc atât de inactual încât să iasă de peste un deceniu din vizorul istoriei literare (…) ?”1 Referitor la această situație, I. Negoițescu este de părere că: “Poetul într-adevăr cel mai important și cu cea mai mare pondere în dezvoltarea lirismului pe meleagurile noastre, în această epocă (1800-1945 s.n.), rămâne Alexandru Macedonski”2, numit de către Constantin Ciopraga: “un frondeur multilateral”3. Exegezele mai recente au demonstrat în originale interpretări, fără a fi exhaustive, complexitatea operei lui Macedonski. În general, opera rămâne deschisă prin închiderea limbajului său, este de părere Serge Doubrovsky, iar în particular operele lui Macedonski sunt deschise mereu interpretării, poetica sa beneficiază de o interpretare vastă ce aparține lui G. Călinescu, Adrian Marino, Tudor Vianu, Mihai Zamfir etc., dar o operă a unui scriitor cu cât este mai interpretată, cu atât devine mai enigmatică. Faptul că opera lui Macedonski a beneficiat de atâtea interpretări denotă că este demnă de interpretare, iar fiecare nouă interpretare face ca labirintul interpretărilor să devină și mai complex, închizând textul în propriul labirint, cu cât textul este mai inaccesibil interpretărilor cu atât este mai valoros, iar noi oricât am depune efortul de a aduce o nouă interpretare operei lui Macedonski prin această lucrare, poetica sa devine tot mai ageră în apărarea hermeneiei sale, tot mai închisă. Misiunea noastră este să găsim punctul din care claritatea devine opacă, iar poetica macedonskiană lasă să transpară enigma cu care este datoare.

Formulăm aceeași întrebare pe care și-a pus-o Dumitru Tiutiuca4 în ceea ce-l privește pe Alexandru Macedonski iar un răspuns parțial ar fi că nu-l putem numi pe Baudelaire numai simbolist deoarece “nu există simboliști puri”5, ci aflați la interferența cu alte formule estetice și la fel se poate răspunde și despre Macedonski.

Unei astfel de situații îi răspund parțial și multe cărți solide, dar susceptibile în perspectiva timpului, de îmbunătățiri și corecturi atât din unghiul materiei propriu-zise cât și al cercetării și interpretării. Macedonski este “imposibil de încorsetat într-un singur curent literar” și “nu poate concepe absența interferențelor”6, afirmă Dinu Flămând; în aceeași direcție Mihai Zamfir numește opera lui Macedonski mozaic macedonskian7, chiar dacă s-a dorit simbolist, Macedonski a devenit inclasificabil8. La întrebarea privind raporturile lui Alexandru Macedonski cu romantismul, simbolismul și parnasianismul, Ion Pillat răspunde: “În poezia lui se îmbinau fericit trei filoane care dominau pe atunci, separate, poezia apuseană: 1) curentul naturalist (…); 2) curentul simbolist; 3) curentul neoclasic. Fiecare din aceste trei nopți – extrem  de macedonskiene ca tonalitate, ca vocabular, ca imagini – izolează câte unul din aceste caractere. Noaptea de noiemvrie e un poem naturalist ca un roman al lui Zola; (…) Noaptea de decemvrie pune simbolic problema destinului însuși al poetului; (…) Noaptea de mai e un ditiramb, (…) o poezie grea, căci trebuie să intri în ea ca într-o simfonie, sau mai bine, ca în matematica înaltă a unui templu grecesc.”9  Alexandru Macedonski este în principiu romantic, subliniază Marino, “dar cu o observație esențială: poetul – prin temperament – macedonskinizează totul”10. Motorul genetic al lui Macedonski ca să respectăm formula lui Frénaud are o contribuție majoră la interpenetrarea formulelor estetice ale romantismului cu cele simboliste, “parnasian, expressis verbis, Macedonski nu se recunoaște”11 contrar opiniei lui N. Davidescu și a altor exegeți care au pledat să-l numească pe Macedonski numai parnasian.

 În privința încadrării lui Macedonski numai în parnasianism, observăm că parnasianismul în poetica macedonskiană se  află la interferența cu ceea ce se numește simbolism, romantism,  naturalism și baroc. Despre baroc la Macedonski, Adrian Marino precizează că “romantismul lui Macedonski este baroc. Din direcție romantică, barochismul poetului devine clasic. Privit din perspectivă barocă, poetul este, în același timp, romantic și clasic”12. Prinderea lui Alexandru Macedonski într-o singură formulă estetică este imposibilă și vom încerca pe parcursul lucrării noastre să demonstrăm că poetica macedonskiană este una a interferențelor. Alexandru Macedonski însuși, în Prefața volumului său de Poezii (1882)13 își exprimă dorința de a fi “om al viitorului și om al trecutului. Ceea ce pot să afirm este că tot ce am scris am simțit, și dacă simțirile mele s-au întreciocnit, aceasta dovedește că poetul nu poate să fie reprezentantul unei singure idei, ci el trebuie să reprezinte ideile întregii omeniri”. În tot ce a scris “a pus suflet”, iar “întreciocnirile” ideilor sale nu sunt decât interferențe, intertextualități (Gérard Genette). Umberto Eco analizând “interferențele14” în Tratat de semiotică generală dezvăluie lectura intertextuală, ca pe un act creator menit să dea la o parte “vălul Poppeei” și să lămurească “ascunsul” la care face referire Jean Starobinski15. Wellek se referă probabil la vălul Poppeei când afirmă: “Poezia ridică vălul de pe frumusețea ascunsă a lumii și face ca obiectele familiare să apară ca și când n-ar fi familiare.”16 Cercetătorii încearcă să înlăture “vălul Poppeei” al unei poetici, însă privirea  nu se va ridica vreodată la înălțimea a ceea ce trebuie văzut în cercetarea poeticii macedonskiene deoarece frumusețea operei ia ochii tocmai datorită vălului care o ascunde.

Note bibliografice:

1Paul Dugneanu, Incursiuni critice, vol. III, România – Press, București, 2005, p. 33

2I. Negoițescu, Istoria literaturii române (1800-1945), ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p.159

3Constantin Ciopraga, Literatura română între 1900 și 1918, Editura Junimea, Iași, 1970, p. 144

4 “putem într-adevăr să-l numim pe Baudelaire numai un scriitor simbolist, așa cum îl tratează majoritatea istoriilor literare, ori pe Balzac numai realist?!”-Dumitru Tiutiuca, Teoria literară, Institutul European, Iași, 2002, p. 60

5Valeriu Ciobanu, Simbolismul francez, în Revista de istorie și teorie literară, tom 14, nr. 1, București, 1965, p. 48

6Dinu Flămând, Intimitatea textului, Editura Eminescu, București, 1985, p. 62

7Mihai Zamfir, Simbolismul ornamental al lui Macedonski: analiza sonetului Avatar în revista Limbă și literatură, nr. 1, 1972, p. 108

8Zenovie Cârlugea, Alexandru Macedonski, Palatul fermecat –Eseu asupra barocului macedonskian, Editura Alexandru Ștefulescu, 1997, p. 25

9Ion Pillat, Alexandru Macedonski: omul și poetul, Tradiție și literatură, Editura Casa Școalelor, București, 1943, pp. 230-244, text reprodus în Alexandru Macedonski, Antologie, prefață, comentarii, tabel cronologic și bibliografie de Fănuș Băileșteanu, Editura Eminescu, București, pp. 121-123

10Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, Editura Pentru Literatură, București, 1967, p. 581

11Idem, p.  585

12Adrian Marino, op. cit. p. 426

13Alexandru Macedonski, Opere, I., Versuri. Proză în limba română, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, Introducere de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Univers Enciclopedic, București, 2004, p.70

14Umberto Eco, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982

15Starobinski, Textul și interpretul, Editura Univers, București, 1985, pp. 29-43

16René Wellek, Conceptele criticii, în românește de Rodica Tiniș, Studiu introductiv de Sorin Alexandrescu, Editura Univers, București, 1970, p. 188

MIRON COSTINA VIOLETA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou