~Adrian Paparuz: Poeme noi

DUBLU INFARCT

Edmundoavea două inimi

una mai mare şi una mai mare

aşa se născuse singur

într-o duminică după Paşte

şi asta fiindcă Speranzza mama lui

îl făcuse din flori

floarea- soarelui şi ochiul-boului…

nu obosea niciodată

iar în inimile lui încăpeau

o mulţime de oameni

chiar şi un elefant trist

pe care îl găsise într-un bordel

se îndrăgostise însă brusc

de gemenele mexicane

aduse în coliba sa

de un tsunami nebotezat

iar acum când iubirile lui

se dezumflaseră fără preaviz

total şi irevocabil

Edmundo omul cu două inimi

se decise să moară

de dublu infarct!

_________________

DOUĂ CUVINTE

Împrumută-mi te rog

două cuvinte

de ieri de la prânz

am rămas fără litere…

mi-am răscumpărat Adevărul

ipotecat

înainte de naşterea mea….

eu ştiu că tu nu împrumuţi

cuvinte niciodată

dar măcar azi de ziua mea

fă o excepţie….

îmi doream adevărul

aşa cum te doresc pe tine

doardouă cuvinte îţi cer

acelea pe care le ţii

în servanta creierului tău mic

promit să ţi le înapoiez

cu camăta cuvenită

după miezul nopţii

când îmi voi fi vândut

sufletul….

_________________

RĂSTIGNIRE

te-am îngropat cândva în mine

şiegoist acolo te-am uitat

toţi îngerii te căutau pe tine

dar şi speranţa eu ţi-am luat

făţarnic îi spuneam ” iubire”

şi tu o vreme ai crezut

că dacă te-am zidit prin vine

eu sânge de vampir n-am mai avut

zâmbeai doar trist cu ochii goi

din colivia minţii mele

fără să ştii că din noroi

nu poţi să-ţi faci mărgele

te-am vrut a mea şi tu ai fost

tot ce-aş fi vrut vreodată

dar te-am ucis fără de rost

şi nu mai văd vreo poartă

________________

NIMIC

apoi nimic

te opreşti şi spui simplu

„va ploua”

parcă viaţa şi-ar ţine respiraţia

alergi cu viteza unui tren sălbatic

şi brusc te izbeşti

de zidul singurătăţii

linişte

mintea ta încearcă să iasă

să explodeze

chiar dacă degetele ţi-au rămas

înţepenite

pe mânerul iubirii

apoi nimic

simplu

un chiştoc aruncat

râzi

deşi ştii că n-ar fi trebuit

să plouă

că n-ar fi trebuit să exişti

te opreşti şi uimit

îţi priveşti umbra

plecând înainte

apoi nimic

_________________

FLUTURI

azi fluturi mi-au dansat

pe piept

de-atât târziu se făcuse

devreme

prea multă lumină

scăpase prin lut

şi visurile se-ndreptau

spre cină

tu nu poţi crede

nici nu vrei

să-ntorci clepsidra goală

că mai exist

şi chiar te vreau

şi-mi este încă teamă

m-ai petrecut cândva

aici

pe ţărmul unei linişti

fade

iar timpul ţi-a ucis încet

şi chipul meu de pe retină

nu-i vina ta

a nimănui

că mi-este încă sete

azi fluturi mi-au dansat

prin piept

şi nu sunt trist

doar te aştept

_________________

ALTĂ VIAŢĂ…

dar cuvintele tale

nu mai sunt aici

nici buzele tale

nu mai sunt

alte cuvinte ascult

alte buze sărut

viaţa aleargă

în jurul meu

râde stupidă

şi-mi face instantanee

din sentimentele

mele – puzzle

croşetează şosete

pentru întoarcerea ta

________________

DEŞERT

din amorţeala minţii

mintea nu mă scoate

mi-i sufletul smochină

la un geam

cuvintele se sparg

crăpate

de umbra ta rămasă

pe tavan

lumina raţiunii

se topeşte

am devenit

secundă de nisip

e prea târziu

să-mi fie sete

doar curg încet

spre nesfârşit

________________

LUPII

eu bat la uşa ta din nou

şi-n inimă îmi urlă lupii

te vreau flămând

şi bat mereu

la poarta-ţi grea din suflet

nu-ntrebi nimic

nu zici nimic

dar ştiu că eşti acolo

râzând că plângi

tot aşteptând

să-ţi înţelegi destinul

mi-a mai rămas un lup

în piept

şi te mai strig o dată

cuvintele se sparg de cer

n-am să-ţi mai cer nimic

rămâi

îţi las la uşă lupul istovit

şi urletul din mine

de vei deschide într-o zi

mă vei găsii în tine

_________________

KARMĂ

ai timp

mă-ntreabă moartea

astă seară

ironică Sybillă

goală

prin patul meu

tot căutând hârjoană

ai timp

ai timp

şi râde nimfomana

uitând că-n fiecare ceas

i-am dăruit

săruturi

legământuri

că-n fiecare noapte am murit

şi râde

râde

nesătula

de parcă ar fii un clown plătit

dar nu va ştii nicicând nebuna

că eu renasc prin tine nesfârşit

________________

ÎNTREABĂ-MĂ MAI DEPARTE

doar şase ţigări

până la rasărit

(răsăritul cui)

cum să-mi împart

disperarea în şase ţigări

întreabă-mă străine ceva

e noaptea întrebărilor

tu şi cu mine

am putea fii prieteni până

la ziuă

semănăm atât de bine

cu noaptea

întreabă-mă

oricum nu-ţi voi răspunde

dar e plăcut să crezi

că exişti

să nu fugi şi tu

mai avem atâta noapte

întreabă-mă

mai mergem

vreme de şase ţigări

apoi te voi ruga

să mă ucizi

şi să mă-ntrebi mai departe

________________

NUD

dar tu erai goală

şi cuvintele ţi se scurgeau

pe bărbie

pe sâni

aproape nemestecate

erai goală

şi lumea se îmbulzea

să te umple

ca şi cum n-ai fi fost

sau poate tocmai de aceea

iar lacrimile ţi se învârteau

în jurul capului

ca un nimb sfidător

erai goală în mijlocul

celor plini de ei

ca o păpuşă

ca o lună

ca un pahar

şi sufletul tău gol

îmi sorbea

toate sentimentele

îngrămădindu-le aşa la un loc

ca într-o gaură neagră

aş fi putut muri

dar tu erai goală

pe piedestalul ochiului meu de sticlă

(şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)

_________________

ALBASTRU

mă tem şi acum de albastru

„eşti bolnav”zice doctorul

„eşti pierdut”spune prietenul

„e tâmpit” şuşotesc vecinii

mă tem şiacum

pentru ce altceva mi-aş

pune ochelari de orb

când tu mă priveşti uimită

„eşti bolnav”

„eşti pierdut”

„e tâmpit”

doar tu ştii adevărul

sunt mort de dor de albastru

_________________

VISATĂ FEMEIE

prinde-mă

picioarele tale sunt mai lungi

cu câteva lacrimi

uimeşte-mă

cât de repede

poţi tu inventa ceva

cu care să mă ţii legat

de verdele ochiului tău drept

de căldura sânului stâng

hai

visată femeie

mirată poţi sa rămâi

cât de mult semănăm

dar fă-mă să cred

trebuie să cred

că eşti unică

_________________

RÂD

şi râd ca un nebun

sau poate nebunul din mine râde

cine ştie

cine mai ştie ce e nebunia

sau cine de cine râde

şi râd ca un nebun

sau întocmai bun

de sălbatica mea agonie

tu taci

o piatră vie

un gheţar

ori poate numai

disperare

şi râd şi râd de râsul meu

sau poate râde Dumnezeu

tu şi cu mine

eu fără tine

un cerc pătrat

minciună

păcat

________________

VIAŢA

dar viaţa mergea înainte

cineva ar fi trebuit sănumere

clipele irosite

păcatele

speranţele

şi lacrimile s-ar fi putut

întoarce în ochi

dar viaţa mergea înainte

înaintea noastră

cineva ar fi trebuit

s-o oprească

şi să o trimită

înapoi spre începuturi

spre fericire

ADRIAN PAPARUZ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou