~Alina Maria Ivan: „Timp să nu te găsesc“

IUBIREA VINE CU TAXIUL

iubirea vine din nou cu taxiul
acum plăteşte cursa
drum dincolo de întuneric
de la un suflet nenorocit la altul
de la o poartă la alta
închid uşa cu lacătul
în zadar
tot la mine vine
când văd o maşină galbenă
în faţa casei mele
îmi stâng lacrimile într-o cutie cu amintiri
de acum când iubirea vine cu taxiul
eu îmi trimit sufletul la plimbare
cu aceeaşi maşină

„lasă-mă pe Strada Singurătăţii, la numărul şapte”
______________________ 

FRUNZĂ DE TOAMNĂ  

parcă e ultima mea duminică
număr frunzele luate de toamnă
prea multe morţi şi eu calc pe ele
simt nuanţele copacilor în sânge
ultima cafea înainte de zăpadă
mai ascult lumea de sub umbrelă
caut să număr norii
dar cerul e doar o pată gri
nici nu te mai aştept
mă prăbuşesc
ca ultima frunză de toamnă

______________________

NU MAI ARE ROST
îmi spun că nimic nu mai are rost
apoi îmi amintesc cum îmi spuneai că am
cei mai frumoşi sâni din lume
nu ne interesa pe noi că e război în Irak
dacă ne puteam iubi
ne sărutam până oboseam
plângeam lacrimi de copil
tu râdeai cu palmele lipite de coapse
hai să rămânem aici
între pereţii ăştia pe care îi iubim
să scoatem uneori capul pe geam să urlăm
a iubire
aprind o ţigară
nu ştiu cum să îţi spun
că a mai fost spus
nimic din ce ni se întâmplă nu aş vrea
să mai fi fost simţit
banal sună când spun
eşti aşa de frumoasă
aş picta pântecul tău
te-aş desena cu struguri în păr
lasă
hai doar să ne ascundem unul în celălalt
fără cuvinte

după ce te am
scriu o poezie
sec inutil
tot ce ştiu e că te mai vreau

alung amintirea cu aburi de cafea
nimic nu mai are rost

______________________

DOARE LINIŞTEA
noaptea se lasă în genunchi
fiecare gând trece prin pielea ta
singurătatea mi-e mamă
plâng pe umărul ei stâng

astăzi sunt femeia umbrei
îmi dezgolesc sânii
îmi desenez braţe
mă încolăcesc pe un alt trup gol
al morţii

din umeri îmi creşte coloană
o susţin cu cerul dinăuntru
apoi urlu a vânt de Octombrie
scriu ultima scrisoare
pe ochiul deschis din rana de ieri

doare liniştea
______________________
PĂPUŞA LUMII  

mă ţin ultimele gheare ale lumii
mie nu îmi pasă
torn ceva tare într-un pahar de cristal
beau cu satisafacţia ultimei clipe
înainte de apocalipsa urii
apoi îmi deşurubez ochii
îi pun la loc în sertar
scot dinţii
îi arunc în paharul de apă
îmi demontez mâinile
pun bine fiecare piesă
doar şi mâine e o zi
caut sufletul şi nu dau de el
ce să mai caute între atâtea
metale inutile
cineva zicea că sunt o păpuşă
tenul alb
părul roşu
ochii mari
eu aş completa
fără inimă
o cicatrice de sus până jos
mută
singură într-un tramvai gol

păpuşa pleacă acum
să cânte melodia morţii

______________________
TIMP SĂ NU TE GĂSESC
ieri mă gândeam că habar n-am când am început
să împart lumea
ştiu doar că am desenat o hartă
puneam câte un râu
apoi munţi înalţi oraşe cu oameni mici
străzi ca şerpi leneşi
nu ştiu cum mi-a apărut chipul tău
îl alung repede
degeaba deja desenam iubirea cu roşu
umplea marea şi plaja de la 2 Mai
când s-a terminat culoarea
am desenat suferinţa cu gri
fără ştirea mea
lumea a devenit toată aceeaşi nuanţă

ca un copil tâmpit am pus luna pe hartă
era singurul reper
aşa îmi aminteam de tine
cum îmi desenai sânii şi spuneai că rămân acolo
cu Omul din Lună

mai jos spre sud uşi ferecate
cheile le am cusute de vene
nici cuvintele nu mă mai ajută
le schiţez uşor
să nu mă doară
să nu te alunge
dar stau închise în scoici putrede
pe plaja unde inima din nisip
s-a şters demult

graniţa se conturează singură
eu pun doar fluturele născut din părul tău
poate eu dincolo de adânc
încă în exil
pe insula neputinţei de a uita

mâine mai conturez braţele tristeţii
două linii strâmbe uitate în mine
unghii înfipte dincolo de tăcere
negi pe o piele ostenită
genunchi ce caută loc de rugăciune

e prea târziu
dar eu te mai caut pe buze pe frunze
în fotografii vechi
în cântecul lui Tracy Chapman
Baby Can I Hold You? care tu?
mai eşti? spune-mi… las harta şi vin

era mai simplu atunci
puteam să-ţi las un mesaj
vino mi-e dor te simt în piele
pe retină

poate mai bine aşa
ce mai făceam noaptea când te caut
în fiecare chip de bărbat
în fiecare privire aruncată spre mine
în fiecare vis
acum am ostenit mă urc în mine încă o dată
poate ultima oară
cu amintiri prinse de glezne
ca lilieci morţi
urcuşul greu

lasă mâine e altă zi
am timp să te caut în fiecare lumină
în fiecare El
în fiecare melodie stupidă
mai e şi mâine timp
să nu te găsesc

ANA MARIA IVAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou