~Ana Moldovan: “Himere

VENEZIA
Te-am zarit in Venezia ,erai intr-o  gondola  inconjurat de saltimbaci care executau giumbuslucuri numai pentru tine ,eu schimbam masti de matase una cate una cautand dantela veche a aminitirilor noastre ,era o zi torida de august in anul in care nu ma nascusem ,inca nu stiai de existenta mea dar totusi o intuiai ,stiai ca voi veni pe lumina lunii ,vino iti spuneam ne asteapta gondola disperarii noastre impodobita cu flamuri si perne de catifea verde moale si tu veneai razand cu pasii grabiti cu zambetul pe buze cu miros de pierzare si cum te doream atunci m-as fi lasat biciuita in fata ta numai sa iti smulg o lacrima ………
____________

GANDURI
Lumea de afara nu era decat un glas de ape dezlantuite
dar ei doi taceau unul linga altul lipiti ,orbi fara nici un gand,fara trecut si fara viitor
fericirea fiind splendoarea unui vid perfect stralucirea ochilor ei se invecina cu lacrimile
era o reactie necunoscuta ei era fericirea si totusi nelinistea a tot ce simtea tutusi ,
era o nebunie totul
era oare?
femeia cu privirea miraculoasa ,o fluturare de par, niste lacrimi erau izolarea ei ,
poate ca asa trebuia sa ramina …poate ..renuntand la ea in viata ,
pastrand doar conturul si fluturarea unei aparitii ,treptat, treptat ,indepartata in amintire era tineretea ei
care se indeparta si totusi in sufletul ei este multa iubire ,pasiune
____________

HIMERE….
Un gand goneste pe altul ,
sunt clipe de singuratate pe care incercam sa le alung
,aveam revelatia unui univers care ma tavalea intre uitare si neuitare,
chiar sa mai ascult o data discul acela cu muzica cubana
pasii mei nehotariti cautau poteca eliberarii,cea cu statui albe si harpe de lut
la care zei ghemuiti in nemiscare priveau degetele albe de nefolosire , pe muchia gandurilor se scuturau broboade
sufletul picura intr-o secunda cat toata viata netraita
,irosita plina de cuvinte si necuvinte
rostite pe buzele arse de taceri de respiratii incomplete
cu atitea necurajuri de povestit ,
framintat de murmurul unor adevaruri deabia acum pricepute
,plapinde la inceput ,apoi din ce in ce mai clare ,
crescand tumultuos intr-o furioasa imensa cascada care nu are unde sa se reverse…

ANA MOLDOVAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou