~Ana Moldovan: „Tăcere“

TACERE…..

Te stiu de multa vreme …

si totusi nu-mi amintesc ziua cand te-am vazut prima oara …

eram poate prea tanara …da , asa este,

abia daca ma nascusem pentru viata inimii,

desenam in gand chipul tau ….

visul aduce dupa el feeria …

am pastrat chipul tau in taina in strafundul ochilor mei ,

dar destinul te chema spre mine ,cu toata taria ….

asteptam o minune…..si iata ca te recunosc ….

tu esti dragostea mea ,

mi se parea atunci ca o inima intristata

ma cheama cu un glas slab ,dar staruitor.

Si totusi taceam ,cautind izolarea ,

aplecata asupra sufletului meu

pentru a distinge mai bine vocea aceea indepartata de tacere…..

da gandurile tale ma ajungeau pretutindeni ….

.totul e trist in noi …fara motiv…

insusi lumina soarelui apare funebra ,

la ferestre …inima e goala pustiita …de ce oare?

Cand inima sufera  fara a stii de ce ,,

este fiindca departe de noi…in lumea vasta ….

moare cineva pe care ar fi trebuit sa il cunoastem…
Tacere…..

______________

PIAțA CENTRALA

Era o noapte de decembrie  racoroasa si noroasa ,
am luat cina la un mic restaurant in piata centrala,
era o piata pavata cu pietre gri in lumina felinarelor straluceau straniu,
am baut un vin licoros rosu ,mi-am adus aminte ca am baut
un vin asemanator intr-o alta piata stiam ca imi voi aminti
de aceea piata peste ani de zile ,eram cu EL,
il iubeam atunci , faptul acesta ma facea sa sufar intr-un mod bizar ,
era placut si totusi agonizant sa stii ca simpla  imagine a chipului lui
facea sa-mi accelereze inima,aproape ca eram incantata in timp ce
valuri de emotie imi cuprindeau fiinta ,ma luptam in minte cu sentimentul
si cautam sa castig controlul asupra emotiilor mele fluctuante.Intre noi  era un flux magnetic,dar vorbele care le ardeau pe buze au ramas nerostite .
Cand am iesit din restaurant era noapte,cerul era  trist si frumos ca un imens altar
,,,da ,ameteala languroasa …. ,pavajul stralucea in lumina felinarelor ,simpla atingere a mainii lui parea ca ma  starneste pina in strafunduri ,s-a intamplat ceva?m- a intrebat el.Nimic rau ,sunt numai fericita,asta e tot.

____________

RATACIRE

….Bate clopotul..ce-o fi patit de bate tot timpul?
Precum clopotele de pe vasele de lupta care bat sferturile si jumatatile de ora……
Ce treaba am eu cu vapoarele si cu clopotele?
De ce ma gandesc la ele?….
Totul sa terminat,simt nevoia unei rataciri spirituale ,a unei rataciri prin alte vremi….
Sa ma duc sa regasesc iar vara ,noptile ma umplu de fericirea inexprimabila a izolarii
Am senzatia ca in momentul asta la nesfarsitul lumilor
doar subconstientul este treaz si lucreaza…
Groaznic lucru memoria.
In seara asta n-am chef de citit,as vrea altceva..as vrea sa ascult muzica…inchid ochii, ma afund si mai tare in fotoliu,o fuga de Bach se fredoneaza in surdina …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou