~Ana Urma: „Îndemnul“

ÎNDEMNUL

In memoriam Artur Silvestri

Eram pribeag pe cale
Şi-mi căutam o umbră,
Când am simţit din vale
Un miros ca de ambră.
***
Venea din floarea albă
Dintr-un copac lumină,
Cu vâsc de frunze salbă
Şi rouă în cunună…
***
Mă atrăgea copacul
Cu umbra-i de levit,
Cum liniştea pe lacul
Din preajma unui schit.

Cu-al grabei nod descins,
Când sufletu-mi să trag,
Blând ramu-i m-a atins
Cum stelele pe-un mag!
***
El nu-mi ştia de rana
Ce ascundeam în miez,
Primitu-m-a cu prana
Ca pruncul la botez

***
Şi m-a atins cu floarea,
Mai blând decât un flutur,
Polen cum este mierea
Pe rană să mi-l scutur.
***
Pătruns de dărnicia-i
Genunchii mi-am plecat,
Suspin trezind veciei
În ruga-mi înecat…
***
Că sunt iubit e semnul
În dar trimis de cer,
Să-mi fie clar îndemnul:
Să cred, să stărui şi …să sper

_____________

E-ATÂTA PRIMĂVARĂ…
E-atâta primăvară-n mine Doamne,
Săgeată mi-s fiorii unei taine,
Lumini lăuntrice încep a prinde,
Cântări de rugă sufletul aprinde…

Adie-n aer miros de iarbă crudă,
Parfumul florii este încă-n trudă
Bobocii muţi la marginea câmpiei,
Deschide-vor luminii cupele beţiei.
***
Şi bate-un dor în bumbi molateci,
Să fie flori în corni sălbatici
Să-şi lase-n rod pe ramuri bolte
Firea, mănunchi a florii volte…
***
Tresare-n toate freamăt de măiastre
Din somn trezite în nopţile albastre,
Căldura, lumina le scapă din apus,
Şi-n orice vietate respiră blând Isus!
***
Mi-e iară suflet lacom de lumină,
Fragil cum este-o frunză pe tulpină,
Şi mistuit de-a cerului poruncă,
Să pună-n cânt iubirea Lui adâncă…
10.03.2009
_____________
O MIE DE GÂNDURI…
O mie de gânduri îmi zboară prin minte,
Mă mustră şi suflet apasă în cleşti,
Când flori de poemă pe-altară jertfite,
Cad pradă cântării în care nu eşti!
***
Mă ceartă o mie de gânduri în minte,
Dar tot într-o mie alinarea mi-aduc,
Când roua de dor îmi ninge pe frunte
Şi glasu-Ţi răzbate în suflet golit!
***
Tu , Cel  mai presus de o mie de gânduri,
Zâmbeşti indulgent când răpus de culoare,
Preaplin de iubire îmi varsă în valuri,
Un râu de cuvinte ce am în păstrare
***
Şi-mi umpli urciorul cu floarea iubirii,
Din verdele verii sau galben de toamnă,
Cu semeni ce poartă însemnul comorii,
Din mirul cel tainic ce-i inimii hrană!
***
Îmi zboară o mie de gânduri prin minte
Şi toate la Tine mă poartă cu-avânt,
Din calea nădejdii să surpe un munte,
Vâltorile sumbre când harul mi-ascund
***
Şi-o mie de gânduri cu încă vreo două,
Din Tine desprinse ca muguri cereşti,
Deşteaptă în simţuri o inimă nouă,
Povestea din capăt la toate Tu eşti!
***
Îmi iartă Părinte de gânduri o mare,
Când seara acasă le-adun ostenite,
Vârtejul sloboadă slăbit din strânsoare
Şi-o mie de gânduri Îţi stau la picioare!
30.11.2009
_____________
SĂ-NTORC LA CER IUBIREA…
M-a mângâiat pe frunte dorul
În treacăt mi-a întins urciorul,
Cu rouă plin, puzderie de stele,
De-au înflorit pometul pe sub ele.
***
Şoptitu-mi-au petalele din flori,
Când dormita grădina-n bobi de zori,
Că-n mine primăvara s-a mutat,
Furiş trecând de vălul iernii argintat.
***
Văzduhul plin de triluri se îngână,
Un susur de izvor pe mare o suspină
De mi-a rămas desculţă primăvara
În sufletul copil, pentru a câta oară?
***
Lăsând deschise mie ceruri toate
Din gând angelic visul peste poate,
Ce-l trec pe-aripe tainic deseori,
Să-ntorc la ceruri snopi de flori…
***
Ca floarea mi-a înflori cuvântul,
Grădina viu mi-a înmulţi talantul,
C-un Duh înrourat din începuturi
Să-ntorc la cer iubirea-n ciuturi…
10.02.2010
_____________
PSALM DE MÂNGÂIERE…
Când aplecăm genunchii la tronul rugăciunii,
Tu ne-nveleşte Doamne cu-aripele de îngeri
Şi-aprinde în adâncuri c-un fulgere tăciunii,
Să ne trezească tainic stelarele atingeri,
***
C-atât de des cădem în gheara lumii pradă,
Şi uităm din durere să facem treapta-naltă
Umbriţi de aşteptare şi cântec de paradă,
Rămânem dinafară doar slaba ei unealtă…
***
Ne-nsufleţeşte dar, cu psalm de mângâiere,
Risipă toamnele ce bat prin crude gânduri,
Păreri de rău deşiră din aspra cingătoare,
Când trist amar adună la tălpile de vaduri
***
Şi-asemenea cum crinii sunt pâlnie luminii
Sorbind cu sete raze prin salbele de rouă,
Când aplecăm genunchii la tronul rugăciunii
Un leac de curăţie presară în amforele nouă.
***
Apropiaţi ne ţine şi ruga ne-nfloreşte
Când semnul crucii îl îndreptăm la cer
Descoperă-ne taina ce-adânc ne locuieşte,
C-atât de mult ne pasă de-aceia care pier…
20.02.2010
_______________
UNEORI
Uneori, când din visul ascuns,
Aripi mari mă ridică în zbor,
Reuşesc de tăceri mai presus,
Să abat gând răzleţ, călător.
***
Mă deştept dăruind cu iubire
Zâmbet cald cuiva şi lumină,
Cum pe geană o rază dă ştire
Că în ziua ce vine se-mplină
***
Şi aşa, măsurat …uit de mine,
Făr`de preţ este dar, armonia,
Când în glastre pe prag pline
Ochi de nectar lasă ea, bucuria.
***
Înrobit de miros floarea-i cânt,
O dezmierd şi-o alint drăgăstos,
Verde crud, lujer fin nestrivit
De tăceri, de respir, de prinos…
***
Alteori, când un vis e sfârşit
De călcâi nemilos ce-l oprimă
Şi aripei din muguri i-a frânt
Verde crud, lujer fin se fărâmă.
***
Cum un val spuma lasă în maluri,
Nor hoinar umbra lungă-şi aruncă,
Tânguind  prin a liniştii goluri,
E oprit la hotar de sfielnică rugă.
***
E de-ajuns doar un fulg de lumină,
Care-ncepe să-mi cearnă pe geană,
Darnic cer ce din nou îmi destramă
Peste gând obosit, adierea divină
***
Şi atunci iar culeg,  de prin glastre,
Prins în boabă de rouă suav bucuria
Dar de preţ ce-nfloreşte sub frunte
Şi-mi trimite în dar tresărind …poezia
07.03.2010
_____________
POEMA IUBIRII
La poarta de vise bat solii iubirii,
Doriţi să pună pe taler slujirii
Inelul credinţei trecut în pereche,
În sunet de liră din gama străveche.
***
Candoarea sădită de mâna celesta,
A fi împreună din muguri jertfită
De veghe la templu în legea zidirii
Şi-aprind felinare cu roua iubirii…
***
Robit fiecare şi ca un domn totuşi
Totuna petale cum floarea în lotuşi,
Trec mării furtuna şi ies în lumină,
În rug înfloriţi din nimbul de taină
***
Şi muntele mută în marea trecută
Pe podul cu-o Ană la talpă-nzidită,
Cu multă voire, răbdarea supremă,
Plini-vor în fapt corinteana poemă…
***
Pe vatra prundită de floarea iubirii,
Ţin verde culoarea în geana privirii
Topită în muguri aslbastri de ziuă
Când doruri răzbite în rugă aciuă.
***
Şi-atunci, împreună devin cerşetori
Cu inimi cioplite de dalta candorii,
Legaţi pe vecie şi-n sfântă slujire
Cerând să rămână …exilaţi în iubire!
_______________
24.02.2010
____________

PARFUM DE PRIMĂVARĂ
În astă primăvară vreau zilele să număr,
Un nume de alint să pun la fiecare-n parte
S-ating şiragul perlelor în florile de măr,
Din ochi de viorea să fac un semn de carte.
***
Atâtea ascunzişuri cu taine de asceţi
Răpun ispititorul ivăr şi ochiului petrec
În primăvara crudă cu proaspete peceţi,
Parfumul amintirii prin file când mai trec.
***
Îmi recunosc acolo cărarea bătucită
Cu urme de sigilii, simboluri risipite
Stau vrac în traista vieţii cu rugă peticită,
Că loc nu are ac, de gânduri şi ispite…
***
Doar pulberea de stele pitită prin unghere
Descoperă privirii prin tomuri de poeme,
Mărgeanul nepereche al viselor stinghere
Din alt prier, surâs al florilor solemne.
***
Dar între toate cele, ce gânduri înfloriră
Cu trudă de sihastru pe drumul devenirii
În notă netocmită, îmi e ascunsa liră
Duios arcuş de har pe coardele iubirii.
***
Culegător de semne, o filă când mai dau,
Găsesc petalelor mătasea prinsă-n brâu
Din irişi şi lavande când ochii îmi pictau
Pe pânza inimii, în rugă câte-un râu…
***
Îmi fac din primăvară la suflet rădăcini
Seminţele luminii stau mugure la umăr,
Le ud cu roua frunţii din bob de rugăciuni
Şi …tainic mă fac floare pe ramură de măr!
12.04.2010
_____________

PORNIT ÎMI ESTE GÂNDUL…
Mi-au înverzit câmpii şi pomi în taină cerul
Răscolitoare cânturi din somn trezit-au dorul
Cu-aromă fremătândă din firul ierbii crude
Desferecând zăvoare pe-a versului feude…
***
Pornit îmi este gândul la strânsul de petale
Când lacrima de ceruri din punctele vernale
Seminţe de mătase din frâu luminii lasă
Culoarea maiestuasă pe suflet să îmi coasă,
***
O ie cu intarsii de mugure cercat în steme
Şi-o apă curgătoare albastră să mă cheme
Din trestii tremurate sub aripi de cocoare
Când se întorc în stoluri la vechile cuibare.

Uşor ca şi un flutur hotarul trec la zvonuri
Mă fac una cu apa, cu vântul de prin cornuri
Ţin primăverii trena şi schimb culori din ie
De mână cu anotimpul, ce-mi este bucurie…
***
Adun în cărţi petale a florilor, ce-au fost
O încântare albă pe crengi trecută-n rost
Să îmi aducă-aminte de mugure plăpând
Când rod zemos hrăni-va pe cale vreun flămând…
***
Fuioare triste şi-amărui din fumul nepăsării
Nu m-or prăda cât port cămaşa ascultării
Prin anotimpuri trasă, uşoară cum e fulgul
Brodată-n fir de taină cum este rugii rugul!
17.04.2010
___________

ŞOAPTE DE PRIMĂVARĂ
Vechi astru  ce darnic  împarte lumina
Ma-mbie să fiu trecătoare deplină,
Culorii ce curge din roua lucindă
In verdele fraged din iarba plăpândă.
***
O clipa şi  veghea cu versul o schimb
Când Haru-nfloreşte cuvântului nimb,
În limba iubirii să-mi scutur bobocii
Petale să ningă cum lanuri din macii…
***
Toate mă cheamă şoptindu-mi cu dor
Când umbre pe dealuri încet se scobor,
Să iau primăverii un colţ cu-mprumut
Tăgada în schitul de taină să-mi mut
***
Şi vântul  şopteşte în scurte ocoluri ,
Ciorchini destramând ca fulgii din nouri
Că flori înnoptate zâmbesc resemnat
Când slava răsună:  Hristos A Înviat!
***
Freamătul  viu simt şi truda  fecundă
Ca focul ce arde în inima-mi blândă
Magic Duh nevăzut, pe toate le-nvie
Superb le-noieşte şi scoate-n pruncie
***
Iar mie-mi tri-mi-te din cerul candorii,
Gând nou să prind trecătoarea culorii,
În verdele fraged  cuvinte  să-mi caut,
Să spun tuturor: Hristos A Înviat!
29.04.2010
______________

DOR ÎMPĂCAT
Cuvine-se iară să cânt primaverii
Lăuta-mi fac punte la orele serii
Cu fragedă haină cuvinte veşmânt,
De ceruri răpit se-ntâmplă că sunt
***
Mă farmecă rostul de mult întocmit
Cu verdele veşnic în ochi adormit
Când toate se-ntrec să-nvie febril
Oriunde o floare zâmbeşte-n april…
***
La margini de timp în spumă de rouă
Renaşte întregul în haina cea nouă,
Fiorul de ceruri sărută-nflorit
Pământ în lucrare la poartă de rit…
***
Ogoare-mi irumpă în verde necoapte
Şi setea îmi sapă fântâne în noapte
Sub brazde adânci la vechi adăpost
Respire urciorul ce-odată am fost…
***
Mă soarbe-n aminte un ciob de arsură
Albastru privind din ochi de răsură
Când ruga mă trece prin vad de cuvinte
În blânde întoarceri de dor înviate
***
Petale de timp se scutur solemne
Trecutul acopăr şi clipei pun semne
Fac pod neuitării în scrumul fierbinte
Din gânduri perechi, cu trup de cuvinte…
***
Castani foşnitori mă scot din visare
Cald vântul le suflă în flori-lumânare,
Şi-un duh de văzduh cu mâinile-ntinse
Mi-aşterne pe prag parfum de narcise
***
Uimită se-anină privirea de zare
Cum stol de cocoare, în plină mişcare
Statornic despică năframe de nori
Cătând răsăritul sămânţei de sori…
***
Rămâne-vor vii cântări nesfârşite
Zâmbind indulgent, de ani prăfuite,
Întâmplării c-am fost de april fermecat
Când …altă lăuta cânta-va un dor împăcat.
30.04.2010
ANA URMA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou