~Carmen Tania Grigore: „Nu voi afla niciodată“

NU VOI AFLA NICIODATĂ

Ieri –

pentru întâia oară

pleoapele tale au transpus

nepăsarea de zbor

nu m-ai lăsat

să ating buzele

în punctul unde se reflecta semiluna

* * * *

nu voi afla niciodată

dacă  îţi era somn

sau ai dorit doar

să alungi cuvintele flămânde

care ţi-ar fi absorbit

aburul eliberat

odată cu suspinul de uşurare

şi l-ar fi transformat

într-o ceaţă matinală

prin care amintirile

ar fi putut rătăci

fără suspiciuni de iubire.

_______________

DOAR FOAMEA DE O RODIE

Toate aceste gânduri

mă cuprind ca o iederă încinsă

umărul abureşte

un dor interzis

amurgul ascute săbii de ceaţă

şi mână ecouri

prin pădurea de griji

* * * *

precum o culoare

desprinsă din noapte

se împrăştie clipa

dependentă de somn

* * * *

eu tac ascunsă

în iarba amară

* * * *

doar foamea de o rodie

m-ar putea convinge

să intru în

trupul scuturat de buze şi ochi

* * * *

adormită-n ţărâna

părăsită de cruce

un suflu sistolic îmi întoarce

vârsta pe dos.

27.02.2010

_______________

CONŞTIINŢA PERCEPŢIEI

Căutător de perle cum eşti

te strecori în carnea mea

prin ochiuri de sârmă

* * * *

nodurile îmi ţin respiraţia

aproape de buze

* * * *

e dureros să ai

conştiinţa percepţiei –îţi spun

* * * *

te simt atât de tulburător

când atingi epava strigătului

memoria de mireasă

şi plexul solar

încât mi-e teamă

că vei descoperi întâmplător

iadul din mine.

20.06.2010

__________________

CLEPSIDRA ALBASTRĂ

Exact pe dunga retinei

ţi-ai găsit şi tu

să m-aştepţi

te pipăi cu bastonaşe

înverzite de spaimă

un sunet sticlos

îmi răspunde discret

* * * *

inima e prinsă

într-o clepsidră albastră

* * * *

lacrimi se scurg paralel

cu strigătul unui albatros tahicardic

* * * *

prezenţa ta mă cheamă

la luciditate

ca la un joc de puzzle.

15.08 . 2010

________________

DOR PESTE DOR

Împotmolit printe stele

gesticulezi neputinţa

îmi dai de înţeles

că îmi vei telefona în curând

* * * *

îmi ceri să rămân

la celălalt capăt de lume

oricum drumul spre nicăieri

mă dezarmează

* * * *

îmi pierd cu fiecare oftat

vârfuri de lance

şi devin

tot mai vulnerabilă

la ideea de îmbrăţişare

* * * *

inima îmi sare din piept

şi foiţele ei sunt purtate de vânt

* * * *

se lipesc de retina ta

dor peste dor.

12.06. 2010

__________________

COPILĂRII PROVOCATOARE

În curând

ne vom identifica

cu acei copii

în care memoria

este un cer

aruncat în grădină

* * * *

ninsoarea va încremeni

deasupra surâsului

ocrotind senzaţia de plutire

* * * *

cearcănul tău

va deveni perna

pe care îmi aşez

inima înflorită

cearcănul meu

te va odihni îngăduitor

* * * *

ştiu –

dragostea va fi imposibil

de păstrat în

copilării provocatoare

* * * *

ea se va strecura

de la unul la altul

şi va ingera depresiile

salvând inocenţa sărutului.

26.02.2010

CARMEN TANIA GRIGORE

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou