~Corina Ciuraş: „Poeme de Crăciun“

“Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr (…)”Ev.Ioan,1:14

SĂRBĂTOARE

Aburul înmiresmat al sărbătorii troienite

Mângâie obrajii copilului

Îmbujorându-i cu bucuria aşteptării răsplătite

De mama, de tata, de soarta prielnică…

Aburul înmiresmat al sărbătorii troienite

Întristează ochii copilului

Îmbrăcându-i într-o mantie de lacrimi cernite

Ale mamei, ale tatălui, ale sorţii potrivnice…

Aburul înmiresmat al sărbătorii troienite

Aprinde obrajii, scaldă ochii

Iar mâinile darnice nefăţarnice

Neobosite trudesc Iubirii vestite.

*******

COPILUL DE CRĂCIUN

Copilul vârstnic are ochii adânci

Iar zâmbetul său e rănit porumbel de pe stânci.

Colindul ciuntit, răguşit se ridică,

Tremurândele-i mâini se îmbie în rugă

Visând să-i întinzi al tău bănuţ câştigat cu trudă.

Colindul ciuntit răguşit se ridică,

Iar Crăciunul parcă refuză să vină în suflete seci.

Peste inimi plutesc egoiste dorinţe şi reci,

Tremurândele-i mâini se îmbie în rugă.

Copilul vârstnic are ochii adânci

Iar zâmbetul său tot mai des şi mai ferm ne acuză

Crăciunul e prilej de  inimă bună,

Dar visul se pierde căci bănuţul e trudă.

Colindul ciuntit răguşit se ridică

Al copilului vârstnic cu ochii adânci.

Tremurândele-i mâini se îmbie în rugă …

„Lăsaţi Crăciunul să vă facă mai buni !”

*******

IUBIND NEIUBIŢII

Iubind neiubiţii deschizi a cerului zăgazuri

Lasând revărsarea de taine si minuni

Să învăluie hulite trupuri ce poartă inimi de aur.

Naşterea Sfântului Prunc să-ţi fie veşnic tezaur,

Atunci când a frunţii plecată ofrandă-I aduci

Iubind neiubiţii primi-vei în suflet ai cerului lauri.

*******

COLIND

Sufletul e plin de ape, parcă nu le mai încape

Florile sunt dalbe.

Apele de bucurie şi de sfântă părtăşie

Cu cei simpli, ne-nvăţaţi, însă şi cu luminaţi.

Florile sunt dalbe.

Sărbătoarea Întrupării a Cuvântului slăvit

Florile sunt dalbe.

Acel Fiu Unic si Sfânt vine iarăşi pe pământ

Pacea-I să  ne dăruiască, ura să ne curăţească.

Florile sunt dalbe.

Se-mpletesc speranţe mii, niciodată nu le ştii,

Florile sunt dalbe.

Speranţele de mai bine, jos în lumea celor vii

Care nu-şi petrec vecia rostind vorbele pustii.

Florile sunt dalbe.

Sufletul plin de speranţe, jos în lume nu încape

Florile dalbe.

Se ridică  plin spre cer şi coboară lin omăt,

Mângâind hotarele, prevestind bucatele şi-alinând durerile.

Florile sunt dalbe.

*******

SĂRBĂTOAREA LUMINII

Iată vine-n dar Lumina, braţele-I ne-nvăluiesc

Pruncul Sfânt doarme în staul, într-un suflet omenesc.

Iată vine-n dar Lumina, de izbândă ceru-I plin

Îngeri mii păzesc candela dând uleiul din preaplin.

Iată vine-n dar Lumina, peste veacuri biruind

Sprijin pentru cei ce-aşteaptă cu răbdare chiar în chin.

Iată vine-n dar Lumina.

CORINA CIURAŞ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou