~Cornel C. Costea: „Poemele primaverii“

ANOTIMPURI

Sunt Primăveri ce-aduc un dor de împlinire

Ascuns în întuneric, dar plin de strălucire

Veghează  în tăcere, fiind sigur că-ntr-o zi

A sa lumină sfântă ne va dezvălui

Că  Verile sunt trepte spre Infinit şi mare

Ce ne îndeamnă-n pace să căutăm  în soare

A dragostei făclie de-a pururi neatinsă

De umbrele-ndoielii şi care e nestinsă

Chiar dacă înspre Toamnă călătorim cu toţii

Şi uneori visăm să trecem pragul porţii

Ce e mereu deschisă, dar care pentru noi

E încă zăvorâtă cu gânduri de noroi.

Iar Iernile-s prilejuri de-a ne-ntâlni în taină

Cu întreg Universul, cântând aceeaşi doină

Şi retrezesc în inimi lumina regăsirii

Ce ne călăuzeşte pe calea fericirii.

Lechinţa, 6 februarie 2003
_________________

SINELE

Se-ntoarce primăvara din lungu-i drum prin lume

Cu inima curată şi cu petale-n păr,

Înmiresmând făptura naturii care spune

Că  tocmai Frumuseţea e luată în răspăr

De cei ce nu vibrează la armonii uitate,

Dar regăsite-n Sine de cel viteaz şi pur

Şi revărsate-n taină prin locuri neumblate

Străluminând biserici şi tot ce e în jur.

E Sinele scânteia ce din adânc tresare

Şi se hrăneşte-adesea cu fructe fără preţ

Şi cu licori sublime ce sunt spre desfătare

Atunci când Fericirea nu-i luată în dispreţ.

Suntem cu toţii vii, acum şi-ntotdeauna,

Învăluiţi în straie de diafane zori

Ce ne trezesc în suflet dorinţa de-a fi una

Cu Dumnezeu cel Veşnic, aici, dar şi în nori.

Ne trebuie doar forţa de-a spinteca orgolii,

Nefericite gânduri, iluzii fără sens,

Şi de-a lăsa lumina pe care-o-mpart copiii

S-ajungă  neoprită chiar şi-ntr-un singur vers.

Cluj-Napoca, 13 martie 2005

_________________

ÎNDEMN

E-o binecuvântare când dragostea atinge

Cu aripile sale minunile din noi

Şi când din al ei caier ‘nălţa-vom printre aştri

Coloane de lumină ce înfloresc în doi.

Ai ochi de serafimi şi zâmbet de magnolii

Cu care cucereşti un univers pierdut,

Dar regăsit în nopţi de foc, fără orgolii,

Şi în duminici duse înspre necunoscut.

Să  fii mereu frumoasă şi-o rază  a iubirii

Să  îţi arate-n taină cărarea spre Divin

Şi să sădeşti în inimi seminţe de senin

Pentru-a urca-mpreună pe culmea fericirii.

Cluj-Napoca, 23 iunie 2005

________________

VOI

elevilor mei

Voi ştiţi că lumea noastră  nu este un hazard,

Deşi de multe ori trăind pe-acest Pământ

Vedem cum fără veste se risipesc şi ard

Nenumărate vise sub cerul din mormânt.

Voi vreţi să fiţi aproape de câmpul plin cu flori

Scăldate la amiază în razele de soare

Şi mângâiate seara de mâini crescute-n nori

Din picături de rouă desprinse dintr-o mare.

E marea vieţii-n care sunteţi o orhidee

Învăluită-n ceaţa din valea unui munte

Şi admirată-n taină mai mult ca o idee

Născută  peste noapte sub o înaltă frunte.

Puteţi iubi o clipă, dar şi o primăvară,

Şi vă puteţi încrede în oameni ce visează

Că  îngeri de lumină există  şi coboară

Din necuprinse sfere de unde ne veghează.

Vă-ndemn s-atingeţi zilnic a sufletului fiinţă

Cu aripile voastre întoarse spre zenit

Ce nu se vor topi, dacă a voastră  voinţă

Va fi mereu aceeaşi cu-a Celui Nesfârşit.

Cluj-Napoca, 31 martie 2006
______________

SUFLET DE MAI

O perdea de nouri s-a pornit la drum

Vrând s-ascundă astrul ce voios atinge

Cu-ale sale aripi de lumini şi fum

Câmpuri presărate cu bujori şi îngeri.

Sunt bujori ce astăzi se trezesc la viaţă

Şi ne-ncântă-n taină cu-ale lor petale,

Nestemate roşii revărsate-n ceaţa

Inimilor prinse în plăceri astrale.

Sunt şi îngeri care ne-nsoţesc în lupta

Plină  de primejdii, dacă nu simţim

C-am învins, deja, mai presus de fapta

De a ne cunoaşte şi a şti să fim

Fii ai bucuriei şi-ai naturii care

Ne arată  zilnic unde ne aflăm

Pe ce treaptă-a scării care duce-n soare

Sau în iadu-n care nu vrem să cădem.

Şi bujori, şi oameni, şi făpturi celeste

Trebuie s-aprindă focul din priviri

Pentru-a fi în preajma magicelor creste

Ce pot fi atinse de paşi ce nasc iubiri.

Şieu-Sfântu, 20 mai 2006
______________

SUNTEM

Tăcutele raze printre crengi se strecoară

Spre lumea terestră cu flori de cireş

Născute din seva unui ceas ce măsoară

Frânturi din clepsidra întinsului şes.

Călcăm pe alei ce ne-ntâmpină-n noapte

Cu strofe crescute din umbre de stea

Ce trec neschimbate prin muguri de şoapte

Spre ziua trezită în inimi de nea.

Te-ntreb, a câta oară, de ce nu poţi răspunde

La-a mea întrebare rostită demult,

Când doar Infinitul în haine de gală

Sorbea din lumina născutului prunc.

Suntem doar simpli oameni, sau suntem nemurirea

Sădită  în pământul eternului mormânt?

În care zace-n tihnă, uitându-şi veşnicia

Al nostru suflet prins în neguri de cuvânt.

*********

Suntem şi cer, şi mare, şi dincolo de ele,

Suntem cuvânt şi suflet, şi dincolo de trup,

Suntem Eternitatea de dincolo de stele

Ce arde nevăzută în noi şi în văzduh.

Cluj-Napoca, 17 aprilie 2006

_________________

COLIND

Fă, Doamne, din mine-o stâncă

Să  trăiesc în pacea-adâncă

A munţilor ce-şi  ‘nalţă fruntea

Spre locul unde-aşteaptă luntrea

Vegheată  de doi îngeri trimişi de Tine, Doamne,

Să  colinde prin lume cu ale Tale haine

De Lună  şi de Soare, de Diamant şi Vers,

Ducând cu ei Lumina în Micul Univers…

………………………………………………………………..

Fă, Doamne, din mine-un brad

Să  iubesc, şi să nu ard,

Să-mpletesc visul cu mierea,

Să  colind cum Ţi-o fi vrerea

Prin cătune fermecate, pe hotare-nveşmântate

Cu petale de argint ce lucesc în răsărit

Şi s-ajung la Tine-n gând

Tu să  râzi, iar eu să plâng…

Fă-mă, Doamne, un colind

Peste munţi şi văi plutind,

Peste ape curgătoare,

Inima-mi s-ajungă Soare.

Lechinţa, 25 decembrie 2006

______________

ŢI-AI LUAT PENELUL ŞI-AI PLECAT…

In Memoriam GRIGORE VIERU

Ţi-ai luat penelul şi-ai plecat
În alt tărâm al Poeziei,
Ţi-ai ispăşit orice păcat
Iubind pământul României.

*********

Acolo fiind vei scrie, iar,
Noi pagini de amar şi dor
Cu gândul l-ai tăi fraţi, ce chiar
Te plâng şi-acum în pieptul lor.

*********

Să  nu fii trist şi să trimiţi,
Din când în când, un vers, măcar,
Să-i mângâi pe-ai tăi blânzi părinţi,
Să simţi că n-a fost în zadar

*********

Să  te aştepte-n poartă, puşi
De îngerul Măriei Sale,
Să-ţi lumineze paşii duşi
Pe culmi de foc în lumi astrale.

*********

Iubind pământul Veşniciei,
Ţi-ai luat penelul şi-ai plecat
Pe aripile Poeziei,
Ştiind c-a scrie nu-i păcat…

Gherla, 27 februarie 2010
________________

MĂ  CAUTĂ IUBIREA

Mă  caută Iubirea cu-al ei ochean de aur

Pe marea-ntunecată  a vieţii ce dispare

Sub draperia nopţii croită-n închisoare

De mâna nevăzută  a unui liber faur.

Se pare că  zăreşte în bezna îngheţată

O flacără  purtată de valuri opaline

Pe puntea suspendată  peste tăceri marine

Ivită  din clepsidra ce-a fost, cândva, furată

Şi dusă să măsoare nu Timpul, ci Iubirea

Ce mă  căta odată cu-al ei ochean de aur,

Când Ziua şi cu Noaptea se odihneau în Laur

’nainte de-a atinge, cu umbra, Fericirea.

Pe puntea suspendată  o văd cum străluceşte,

În inima luminii, tăcerea glăsuieşte…

Cluj-Napoca, 25 decembrie 2009

CORNEL C. COSTEA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou