~Felicia Feldiorean: „Ultimul sărut“

ULTIMUL SĂRUT

Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut
Căci am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.
******
Striveşte-mi visele în palmă
Striveşte-mi sufletul sub paşi
Căci a venit ultima toamnă
Şi poţi prin frunze să mă laşi.
******
Striveşte-mi lacrima iubirii
Striveşte-mi şi privirea -n zori
Dar nu uita că fericirii
I se cuvin atâtea flori.
******
Striveşte-mi lacrima-ntre valuri
Striveşte-mi viaţa în zăpezi
Şi vino-apoi cântând pe maluri
Din când în când să mă mai vezi.
******
Striveşte-mi clipele în noapte
Striveşte-mi nopţile în zori
Căci ultimele mele şoapte
Se pierd încet, printre ninsori.
******
Striveşte-mi gândul şi-amintirea
Striveşte-mi ochii verzi în flori
Şi-n veci să nu-ţi întorci privirea
Căci m-ai uitat de atâtea ori.
******
Noi am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut.
________________

CELOR FĂRĂ VINĂ

Într-un veac pustiu

Ca un trist decor

Drumu-i cenuşiu

Iubirile mor.

******

Ard şi lumânări

Chiar şi un felinar

Se sfârşesc cărări

Pe acest hotar.

******

Număr tăcuţi

Clipele ce pier

Şi că nişte muţi

Plângem lângă cer.

******

Am uitat demult

Să iubim frumos

Ni se cere mult

Şi e caraghios.

******

Au plecat păreri

Către alte zări

Noi pornim spre ieri

Dinspre depărtări.

******

Noi nu mai avem

Nici chiar amintiri

Şi pe rând scădem

Vise din priviri.

******

Nu vrem simfonii

Ni-i de-ajuns un leac

Ni se cer copii

La sfârşit de veac.

******

Şi că -ntr-un concert

Ce s-a terminat

Totul e incert

Ştim că s-a trişat.

******

Mulţumim frumos

Că ne-aţi găzduit

Şi pornim pe jos

Către infinit.
_____________

DU-MĂ  LA POLUL NORD, IUBIREA MEA

Eu sunt un aisberg ce străate marea

Şi munţii şi pădurea şi ninsoarea.

Şi chiar prin joc de-aş trece într-o zi

De-atâta ger nu m-aş putea opri.

Şi ceea ce -aş dori mai mult sub soare

Să fiu un aisberg ce moare

Sub flacăra iubirilor din zori

Şi să mă rătăcesc printre ninsori.

Încerci mereu să mă ucizi tăcut

Dar ca un happy-end dintr-un film mut

Rămânem infinit de mult aşa

Tu foc ce ţii in palme gheaţa mea.

Tu, rug aprins ce simţi tristeţea mea

Eu aisbergul mut ce-ţi tulbur liniştea

Aş vrea să-ţi dau căldura mea,

Dar de la gheaţă poţi avea ceva?

Atunci aş vrea să mor de dragul tău

Şi să te rog să nu-mi vorbeşti de rău

Şi ca să pierzi înfiorarea grea

Du-mă la Polul Nord, iubirea mea.

Şi să nu spui la nimeni c-am pierit

Nu vreau să ştie cât timp ne-am iubit

Şi-atunci când v-a fi iarna-n infinit

Să-ţi aminteşti de-un aisberg ce a murit.

________________

IUBIREA MEA DE GHEAŢĂ

Iubirea mea de gheaţă, vino

Să facem focul în păduri

Şi să ne încălzim, lumino

În iarnă plină de lupi suri.

******

Iubirea mea de gheaţă, spune

Unde se ascunde viaţă ta

Şi de ce soarele apune

Umbrindu-ţi iarăşi inimă.

******

Iubirea mea de gheaţă-aşteaptă

Provizii pentru foc să fac

Şi-apoi cu mână ta cea dreaptă

Astupă-mi gură că să  tac.

******

Iubirea mea de gheaţă, lasă

Să-ţi ţin obrajii-n palmă  mea

Şi-amândoi să stăm în casă

Până când stele vor cădea.

******

Iubirea ce-ai fost de gheaţă

Să nu plecăm de-aici curând

Acum te-am readus la viaţă

Şi n-aş vrea să te pierd nicicând.
_______________

INCURABILA BOALĂ

Bolnavă sunt de fiecare seară,

Bolnavă sunt de miezul unei veri

De amintiri şi timpul se-nfiora

Căci nu mai e nimic din ce -a fost ieri.

******

Mă dor îmbrăţişările din mare

Mă doare chipul tău cel obosit

De ţine sunt bolnavă şi mă  doare

Toată iubirea care m-a rănit.

******

Mă simţ umblând prin văi sau poate aiurea

Mă văd prin munţi sau rătăcind prin ploi

Cu milă mă mângâie lin pădurea

Dar lacrimi curg pe chipul meu şuvoi.

******

Dac-aş muri ucisă de iubire

Dac-aş muri lovită de-un sărut

N-aş mai putea speră în nemurire

N-aş mai avea puterea să te uit.

******

Bolnavă sunt de-o boală neştiută

De-o boală care n-a mai rezistat

Iubirea mea e o iubire mută

Şi sufletul mi-e astăzi exilat.

Mă doare infinitul şi înserarea

Mă dor zăpezile ce vin spre noi

Mă-nspaimantă câteodată marea

Căci am rămas pe ţărm cu nori de ploi.

Mi-e trupul plini de răni, nu de iubire

Mi-e sufletul rănit de amintiri

N-a mai rămas nimic doar amăgire

Şi-n braţe am doar spini de trandafiri.
_____________

VIAŢA CA O LACRIMĂ

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţa e un lung şi sfâşietor chin,

O înşiruire de clipe, uneori mai bune

Dar de cele mai multe ori rele.

******

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţă e o eroare

O sfâşietoare eroare

Pornită dintr-un punct

Şi ajunsă tot acolo.

******

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţă e un imens tablou,

Din ale cărei şabloane ieşim uneori

Pentru a ne luă porţia de moarte.

******

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţa e o imensă trudă,

Povară purtată prea repede

Pe ţărmul unei singure mari.

******

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţa e o imensă scenă

În care fiecare rol

Se vrea cel mai important.

******

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţa e o lebăda cu aripile frânte

Căzând înainte de  a-şi luă  zborul

Spre înălţimi.

******

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţa e o privire aprinsă

Aţintită spre infinit

Dar rămasă fără lumina adeseori.

******

Din punct de vedere al lacrimei

Viaţa e o paranteză închisă

În care cele mai importante lucruri

Sunt extremităţile: viaţă şi moartea.

________________

NEIERTĂTOR SFÂRŞIT

Eu te sărut cu ochii, căci buze nu mai am

Dar am zăpezi pe frunte şi flori de gheaţă-n geam

Nimic nu mai opreşte torentul de ninsori,

Şi nu mai e iubire şi nu mai sunt nici flori.

******

Eu te sărut ca marea cu valurile-i reci

Căci nu mai am cuvinte să te opresc să pleci

Iubirea am uitat-o pe banca unde am stat

Şi unde întâia oară noi doi ne-am sărutat.

******

Eu te sărut prin şoapte şi nu mai am puteri

Să-ţi spun că Universul s-a prăbuşit de ieri

Căci am pierdut iubirea, speranţa în zăpezi

Şi nu mai e nici soare şi nu mai sunt amiezi.

******

Eu te sărut cu lacrimi, eu te sărut în zori,

Când stropii mari de ploaie sunt vitregiţi de nori

Nimic pe lumea asta nu mai e bun şi sfânt

Când moare şi iubirea, când totul e descânt.

******

Eu te sărut cu seara ce trece peste noi

Şi lasă-n urmă frunze, copacii trişti şi goi

Şi înseninarea doare şi gerul e cumplit

În suflete şi inimi şi peste infinit.

******

Eu te sărut de-a pururi, eu te sărut pe veci

Şi-alerg mereu cu gândul pe umbrele-ţi prea reci

Să termină mileniul, avem să nu dureri

Şi totul e speranţa-ngropată în tăceri.

******

Eu te sărut cu ochii şi nu te mai privesc

Eu te sărut cu viaţă că să  îţi amintesc,

Că am trăit odată cu Universu-ntreg

Dar nu mai am puterea să te mai înţeleg.

FELICIA FELDIOREAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou