~George Nicoară: „Când“

Când te purtam pe braţele tunetului,

Când porunceam râurilor şi deveneam

Cenusă.

****

Când sculptam iubirea în lava mării,

Când soarele foşnea agale pe apa

Moartă.

****

Când la picioare zeii poposeau,

Când din razele topite trandafir

Curgea.

****

Când farul se-nchina iubirii,

Când marea şoptea divin:

Tăcere.

****

Când curcubeul se-mpletea cu norii,

Când Raiul deschise uşa inimii tale

Iubite.

****

Când locul întâlnirii era apusul,

Când înecam soarele pe buza

Mării.

****

Când clocotea răbdarea în lumină,

Când pironeam neantul sub Iad

Plângând.

****

Când timpul gonea în nefiinţă,

Când spaţiul a fost sa nu fie

Ceva.

****

Atunci.. când..

GEORGE NICOARĂ

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou