~Iarina Copuzaru: Poeme noi

ULTIMELE SUNETE

Pe coardele chitarei mi se

Rostogolesc crezurile,

Iluziile mi se-aprind

În ritmuri de flamenco

Intense şi vremelnice

Ca mişcarea degetelor

În bătaia aerului,

Ca sufletul meu în bătaia

Orologiului care m-a născut.

Cunosc atâtea lumi

Care se plimbă prin mine,

Oameni mici cât nişte acorduri,

Cât nişte sunete,

Cât nişte melodii sfârşite odată cu ei.

Glasul meu răguşit nu poate

Rosti decât un singur cuvânt,

Ultima impietate a creaţiei mele,

Si anume iubirea.

______________

PIAŢA MATEI CORVIN

Mă întrebai, pe banca de la Matei Corvin,

Câte fuste am pe sub fusta mea largă

Şi mă tachinai în culori şi-n volănaşe,

În porumbeii care ne mâncau din palme

Căldura verii.

Aveam pe faţă acel zâmbet

Ce ne rămăsese de când colegii

Ne desenaseră pe nisipul digital portretul,

Noi doi, ce bucurie era!, să fim

un fel de batjocură a grupului.

Camaşa ta roşie, purtată pe sub tricou,

Şi pantalonii de piele de obraji de urme

De atâta stat pe iarba amăruie,

Gurile noastre ca două goluri

Cu transfer de ecou, de salivă, de dragoste,

De cuvinte aruncate în plămâni,

Cuvinte încărcate de subconştient, de nicotină,

De căi ferate care ajungeau înaintea noastră la mare,

Prin corturi cu lumina stinsă,

prin fuste largi cu inima strânsă,

ai aprins o bricheta, aproape ţi-ai dat foc,

ai văzut ce voiai, un răsărit de soare,

am pus capul în mâinile tale

“ca marmura iţi alunecă”

“tu eşti mai alunecoasă”…

Acel zâmbet care ne arsese buzele

pe sub oraşul plumburiu, pe sub poezii,

pe sub straturile de piele…

______________

URMELE MELE

Bunica mele a fost văduvă şi a crescut
Singură doi copii,
Grădiniţa le devenise închisoare,
Iar libertatea o cerşeau stropilor de ploaie
Amândoi s-au îndrăgostit de aceeaşi fată,
Cel mare l-a bătut pe cel mic
Şi i-a rupt o mână.
Unul dintre ei era taică-meu.
Fata l-a ales pe unchiul meu şi s-au căsătorit,
Tata a luat-o pe mama.
Amândoi fraţii au avut fete
Cam de aceeaşi vârstă,
Însă eu nu m-am înţeles niciodată
Cu verişoara mea.
Sau nu. Fata l-a ales pe tata,
Iar verişoara mea a fost făcută de mama ei.
Maică-mea are o soră care e soţia unchiului meu.
Sau mă înşel?!… Să-l fi ales fata pe unchiul meu,
Şi nu pe tata?
Atunci înseamnă că mama mea este
Sora soţiei unchiului meu.
Dar cum se explică faptul că taică-meu
A avut mâna ruptă?…
Originile mele s-au făcut cărbuni în algonkian,
Sufletul mi-e o eră geologică în schimbare…

IARINA COPUZARU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou