~Iarina Copuzaru: Poeme noi

TRANSPOZIŢIE

Fiecare culoare de pe şevalet

Picură câte-o melodie,

Peisajul din tablou se-ascultă, nu se mai priveşte;

Carul cu boi se leagănă în ritmuri de blues,

Gioconda îşi umflă pieptul cu note  înalte,

La Cina cea de Taină se-aude jazz în surdină;

Rondul de noapte se face fredonat

Şi Femeia floare îşi scutură petalele ca nişte acorduri;

Bătrânul chitarist îşi apleacă urechea

către tinereţea compoziţiilor sale,

Dansul perdelelor tresaltă la fiecare sunet

iar Umbra Sfinxului de nisip îşi cîntă singură tristeţea;

Păcatul primordial a creat înalturi pentru muzică,

Iar pe Poteca către cimitir vom merge cu toţii

Lăcrimînd melodii…
_____________

DE-ACUM ÎNAINTE… ANOTIMPURI VIRTUALE
În acest imens motor de căutare

Am găsit până si „visele mele”

– prea multe afişări…-

Dimineaţa caut „site” sau „primăvară”,

Iar seara, pe „mine”;

Dincolo de realitate, stă imaginea mea în devenire

– o alegorie a vieţii pe care îmi e greu să o împărtăşesc,

o senzaţie de continuă aşteptare, până când

sufletul meu se va dezbrăca de ultima lui haină-.

Timpul meu virtual e tot în conştiinţa mea,

aşa îmi repet, pentru a mă trezi încă o dată,

iar ochii mei văd acelaşi colorit pe care-l port

în interiorul meu.

Mi-e greu să mă acopăr cu o parte din mine

şi să am un somn liniştit,

cînd cineva mă poate căuta în acest motor oricând

şi poate apăsa o tastă, doar o tastă…

totul s-a şters…
_____________

CAUZE ŞI EFECTE DE CHITARĂ
Note înalte şi triste
Veniseră când chitara s-a spart
În bucăţi de cer şi pământ;
Lemnul rămăsese intact
În conştiinţa celor mai rigizi.
Locul era umbrit de o muzică ambiguă,
Distorsionată şi oscilatorie,
Ca un spirit eteronom,
Atent la schimbările realităţii.
Niciunui om nu-i păsa prea mult
De pierderea simbolică,
De pasul rămas pe loc în univers;
Doar note, efecte şi un suflu electric
Contemplau durerea pierderii,
Degringolada viselor de jazz,
Doar lacrimi îndrăgostite de pielea fină
Cădeau pe suprafaţa muzicală
A sufletului chitarei.
Eu stăteam aproape, în spatele copacului
Din care eram făcută,
Aşteptând, în fiecare clipă,
Atingerea unei mâini…

_____________

DE-ACUM ÎNAINTE… ANOTIMPURI VIRTUALE

În acest imens motor de căutare

Am găsit până si „visele mele”

– prea multe afişări…-

Dimineaţa caut „site” sau „primăvară”,

Iar seara, pe „mine”;

Dincolo de realitate, stă imaginea mea în devenire

– o alegorie a vieţii pe care îmi e greu să o împărtăşesc,

o senzaţie de continuă aşteptare, până când

sufletul meu se va dezbrăca de ultima lui haină-.

Timpul meu virtual e tot în conştiinţa mea,

aşa îmi repet, pentru a mă trezi încă o dată,

iar ochii mei văd acelaşi colorit pe care-l port

în interiorul meu.

Mi-e greu să mă acopăr cu o parte din mine

şi să am un somn liniştit,

cînd cineva mă poate căuta în acest motor oricând

şi poate apăsa o tastă, doar o tastă…

totul s-a şters…

IARINA COPUZARU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou