~Ionela Voicilă Dobre: „Secvenţe în alb şi negru“

CUM M-AI IUBI?

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!
Tu, palmele ţi le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele,
ai fi prins,
întreg

*******

al meu cuprins.
Ochi blânzi şi scânteieri, divine
ţintit-ai către mine!
Ce bucurie-n
firea lor
şi câtă dragoste şi dor!
Şi, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrăţişare!
Şi, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!

*******

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

______________

AUD CUM VINE DRAGOSTEA

Aud,

cum creşte visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
şi pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în linişte,

obrazul, eu…

Aud

cum doarme marea în ochii tăi

şi zbuciumul ţi-l simt, dincolo de culoare.

În ei mă văd o nimfă ce pe zei

îi lasă mereu muţi,

în adorare.

Şi simt,

crescând în inima-ţi, speranţa

aşa cum orizontu-n răsărit

face să crească în lumină, viaţa

când braţele la pieptu-ţi m-au primit.

________________

NEPREVĂZUTUL

Erai atât de al meu încât,

nimic
nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat

o mână!
Erai atât de al meu încât,
nimeni
nu-mi putea scoate

ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia

o ureche!
Şi totuşi

nimicul,

un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls

din piept

căci te ascunsesem în inimă!

_______________

DORINŢE LEGITIME

După atâta vreme,

de lupte şi de zbucium
mi-e dor, să mai aud

un glas tainic

de bucium.
De pe un deal să cheme

fiinţa mea retrasă,
spre culme s-o îndemne,

căci viaţa e frumoasă!

Şi linişte să-i dea

un cântec muntenesc,
cum şoapta gurii tale
,

când spune

,,te iubesc!,,

____________

FLORI DE GHEAŢĂ

Iubirea mea,

nu sta afară-n ger!

În inimă,

un loc ţi-am pregătit!

Şi, chiar dacă

te simţi stingher,

la mine-n suflet, bine ai venit!

Aici, la mine

parcă-i un cuptor!

Mă arde-n piept şi asta tu o ştii…

Mă perpelesc demult,

de dor

dar n-am un cuib,

să te pot împlini…

Şi, de atâta aşteptat,

un cuib, ce i-am promis,

iubirea mea s-a transformat,

în flori de gheaţă şi în vis.

Fereastra o păzesc,

noapte şi zi

să nu le-atingă cineva…

Nici eu nu îndrăznesc,

să le mângâi,

să le topesc

cu rasuflarea mea!

Speranţă,

chin şi bucurie,

în miez de iarnă vă petrec.

Din visul făurit cu tine,

în florile de gheaţă simt cum trec.

Vom fi o lacrimă, la primăvară!

Ne vom preface-n  ghiocei

şi Soarele, întâia oară, se va-nclina sublim la ei.

________________

O IUBIRE SPULBERATĂ

O floare

de păpădie

s-a trezit de dimineaţă
când voios soarele-adie,

mângâindu-o

pe viaţă.

Şi pe câmpul înverzit,

multă vreme-a strălucit,
dorindu-şi mereu să stea

numai

în lumina sa!
Dar, pe cer s-au adunat

norii care-au speriat
bănuţul ei aurit.

Chiar şi vântul a venit
din senin,

fără de veste

şi-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,

peste alte şapte mări.
Pufuleţ de păpădie,

tu ce zbori

din loc în loc,
cine soarta să ţi-o ştie

şi cine-i al tău noroc?
Cine te va prinde

oare

să te-ascundă-n al lui sân?
O fi un om bun

sau poate,

unul rău, chiar şi hapsân?

________________

ASCUNDE-MĂ!

Ascunde-mă-n, sufletul tău,

să nu mă atingă nimic!
Fii bun,

alungă ce-i rău

şi-ajută-mă, să mă ridic!

Ascunde şi sfântă-amintirea

la care mă-nchin zi de zi
căci scumpă îmi este iubirea de tine

şi de a trăi!

Ascunde-mă-n, sufletul tău,

să nu mă atingă nimic!

Fii bun,

alungă ce-i rău

şi-ajută-mă, să mă ridic!

_________________

O CASĂ PENTRU IUBIREA MEA

Eu te-am trăit iubire frumoasă,
Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea!
Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.

*******
Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
Şi nu ţi-am plâns pierdută, zarea.
Te-am aşteptat iubire frumoasă,
Doar cu merinde rostuite pe masă!

*******
Şi iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi şi privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.


Şi te primesc iubire frumoasă!
Te
invit iar la mine acasă
Pentru că ştiu că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată!

_____________

GRĂDINARE, UNDE EŞTI?

E o arşiţă cumplită.

Grădinare unde eşti,

să-mi uzi dragostea-nflorită

şi să ţesem vii poveşti?

*******
Doamne,

dă un strop de ploaie

şi trimite-mi grădinarul,

care toată ziua cântă,

să ridice stăvilarul!

*******
Să-mi ude la rădăcină,

trandafirul meu curat!
Floarea dragostei-lumină

să-mi respire ne-ncetat!

______________

NU AI TRĂIT

Nu ai trăit, de n-ai simţit

cum floarea de cais îmbată în primăvară

orice fată

şi nici de n-ai stors vinul niciodată!
Nu ai trăit, de n-ai simţit

în cântecul păsărilor,

o muzică a stelelor

şi nici inimă n-ai avut,

prin crâng, de nu te-ai abătut!

Nu ai trăit, de n-ai simţit

mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat

mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit, de n-ai simţit

aroma sfintelor gutui îmbălsămând în iarnă,

casa şi nici de nu te-ai odihnit

în fân, la coasă!

IONELA VOICILĂ DOBRE

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou