~Sava Lucia: „Patimi“

PATIMI

Nopţi le-am privit,

ne-au apropiat.

Am văzut amândoi pârâiaşul din stâncă.

Luna mistică ne-a înfăşurat în mantia ei lungă.

Teluricul miraj ne-a contopit îndată.

A înălţat un foc,

furnalul de nestins,

gonind bezna  sălbatică din cercul nostru.

Reazem ne-a fost frunza de ariniş.

Şi doi am stat

pe cioata care mai broda bungeagul  gros şi cetina sub talpă.

Umbre de pe cer s-au dus speriate.

În edenic plai ne-am apropiat.

Întuneric blând şi-a manifestat grija pentru noi,

ne cânta din flaut.

Am luat amândoi plus de frumuseţe

pentru ce vom pierde dintr-o întâmplare.

_____________

SCRISUL TAU

Se rostogolesc picături de Magnolii

pe scrisul tău de mână.

Nu se ard

sub fulgerele care gonesc roibii

spre dealuri încărcate de Frasini şi de Brazi.

******

Imagini ai

de când timpul începea pentru tine,

iar ceasul cuc îl lasa pe un perete

să curgă neoprit.

******

În scrisul tău de mână

vin cocorii.

Îşi fac cuib bogat pe un coş de casă

în căderea unei ploi line,

cu sunet de orchestră a pădurii tale.

******

În scrisul tău de mână

e urlet în viscolul pădurii,

e existent nealterat de vicii ce ucid lumina,

imaginea din lucruri cu eidetic simţ,

******

În scrisul cel de mână sunt lucruri ce le faci la vremea lor.

Atunci

******

Nu erau vârtejuri de timp.

Înfloreau stelele,

nu erau piatră.

Trăirile mele, ca porunci,

le luam,

cu bunătatea firii şi din a frumuseţii vatră.

******

Pe braţul mamei aveam infinitul.

Şi nu mai exista

cu urmbra morţii,

cu mirosul de ceară.

Pierdeam identitatea-mi încă de atunci.

******

Păstram parfumuri din trecutul meu,

putându-mă desface

din gânduri care tac,

din imaginea gropilor.

******

Nu am mai ştiut

cât eram adult,

cât copilă,

şi cât îmbâtrânisem

în numai câteva ceasuri!

____________

MĂRTURISIRI

Am iubit

cu ochii deschişi între contururi mari,

frumuseţea cerului bleau.

Am cerşit Bradului sirop din mugure copt,

între asfinţit si răsărit de Lună.

Unda apelor de izvor mi-au dat luciu aprinselor buze.

Am crescut între splendorile muntelui bătrân,

molizilor cu răşină si cetini.

culegând fragi, bureţi,

privind oceane de stele la umbre.

Am privit cordoane de fumuri iesind de la stâni,

câinii lătrând in ecouri de noapte,

ceaun învelit de lemne de foc, surcele în multe scântei.

Între un ochi de brumă si o răscruce

am sorbit un pahar cu linişte sufletească.

_____________

DEGETELE TALE

O ploaie-s degetele tale.

Duce cu ea,

a florii clorofilă din spaţiile necognitive.

Şi-o aşează

pe glezna obosită de forfota luminii,

pe gâtul tău,

care se îndoaie

de o gârboveală timpurie.

******

Şi-ntr-un miros de cretă,

ploaia se coboară.

Cu unghii mici lăcuieşte de zor

asfalt torid al tăcerii tale.

Stropi mari

lasă din ceruri mirosuri florale,

pentru glezna ta leac,

la fel cum este şi a ei odihnă.

******

În picături de ploaie,

sunt unghiile tale mici, în neastâmpărul lor.

Simţi a ta migrenă.

că vrea să gonească stropi reci.

Nu vrei

ca degetele să miroasă a astre, numai a pământ.

******

Boboci desfac degete ude.

Nu deformează ploaia prin lentile, lumea ta.

Ai vagi percepţii

că te agăţi de o respiraţie a degetelor tale,

când dau o grabă la ceva.

_______________

AMINTIRI

Pe înserate,

amintirile

iau forma în trupul meu,

a unor păsări.

Sunt Dropii din  stepă cu strigătul lor,

atunci când îşi fac cuib .

Nu pot

să le îndepărtez de vegetaţii bogate.

Din mintea mea cu plaiuri fertile,

memoriile nu dispar.

******

Când zorii crapă,

amintirile

iau forma unor senzaţii unicate.

Că tot mai puţine păcate

îşi pierd libertate,

că vor da pluralul unor singularităţi.

Şi nu e nevoie

să pun în formol amintiri infectate,

de vreun microb al lumii în care trăiesc.

******

Îmi rămân

amintirile,

atinse doar de a mea ziuă şi noapte,

cu palme curate, onorându-mi ce e sfânt,

acceptând până la un punct

şi povara, că de trup şi suflet,

amintirile

nu se vor desparte vreodată.

____________

NOAPTE

Îşi duce plugul ei, Luna, în luncă.

Pământ întoarce până la noi zori.

Din trupul său vulcanic aruncă un fior vetust de căutare.

Alunecă pe lemnul casei, Luna,

cu pleapele-n ulei, croşetând voal,

pe care cerul îl întinde cu mâna,

lăsând noaptea să cadă,

să cuprindă în tendoane întregul pământ.

******

Şi vine la patul meu,

măsurându-mi nelinişile somnului şi reveriile,

împletind funii din liane luxuriante,

pe care un vis al meu să se agaţe din neant.

Şi pleacă Luna

unde un cânt de Graur iar o va chema

să-i ţină de urât în a lui pustietate

Şi se întoarce mâine.

Când pe ogoare iarăşi va călca…

_____________

GEAMĂT

Îi mai aud geamătul iubirii cuibărită în tânăr trup

şi întunericul cu haitele de lupi.

Geme în plapumele grele sub aura de stele,

sub cer cu Pătrarul Lunii târzie,

în noaptea ce este ca o felină, muşcând din liniştea mea,

prăduindu-mi trupul tânăr cu neastămpărul ei,

lăsându-şi gura înfometată în carnea mea.

Aduce cu ea mirosul ancestral al cerului de o lumănare arsă,

picurată în trupul bolnav.

******

Îi mai aud răsuflarea iubirii

desprinsă din rădăcini groase în solul sufletesc.

Şi-i cuib de viespi, păduri uscate în trup tânăr.

Sfâşie tăcerea prin bocetul ei,

în care nu vezi capătul întunericului.

Închisă-i în turn cu gratii de fier, cu paznici la uşă, pereţi în igrasii.

Mai aud tânguirea iubirii, prizonieră în trup şi într-un păcat,

în lupta sa cu demonii nopţii şi ai simţirii.

Victorioasă se vrea ieşind din sihăstria timpului său,

fugărind noaptea rea, dureroasă,

ce i-a ucis sufletul

ca un cal cu a sa copită strivind iarba ce începuse a răsări.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou