~Jianu Liviu Florian: „Cerul ca o mare, şi norii ca nişte insule“

Tovarasei invatatoare Dinica Sanda

 Inalta, cu ten masliniu, ochi negri,  ochelari cu rama subtire, par negru cu spice albe,  strans la spate, barbia autoritara, obrajii plini, buzele carnoase – tovarasa invatatoare Dinica Sanda se pierduse de tot. Nu mai ramasese din dansa nicio farama scrisa in memoria elevilor clasei a IV-a C, a Scolii generale numarul 5, care poarta astazi numele celui care si-a investit averea pana la ultima ei caramida: boierul  Petrache Triscu.

Nu imi aduc aminte mai nimic despre tovarasa invatatoare; doar ca intr-o buna zi  ne-a spus ca la cercul de matematica, pe care il conducea, vom avea oaspeti de onoare: viitori absolventi ai Facultatii de Matematica din oras.De aceea, sa fim atenti, si sa nu o facem, si sa ne facem si pe noi, mai ales, de ras. Aveam cu totii emotii. Noi, fruntasii la matematica ai clasei a IV-a C, si nu numai la matematica: Liviu, Marina, Liliana, si altii, ale caror nume, si rezultate de frunte, mi s-au sters din minte. Si iata ca intram in clasa, ne asezam in banci, si iata ca tovarasa intra si dansa, si pofteste studentii sa intre, si studentii erau doar studente, si iata ca tovarasa invatatoare ne zambeste, ne spune sa ne gandim bine la problemele pe care ni le va spune, inainte de a raspunde, si incepe cu prima:

     Doi elevi au fiecare, cate un borcan cu pesti. Daca se ia  un peste din borcanul unuia, si se pune  intr-al celuilalt, unul din ei are in borcan cu doi pesti mai mult decat celalalt.Cati pesti se aflau inainte de mutare, in borcanul fiecarui elev?

In spatele clasei, unde se asezasera, tovarasele studente, viitopare profesoare, vor fi scris probabil:

Fie x numarul de pesti din borcanul primului elev.

Fie y numarul de pesti din borcanul celui de-al doilea elev.

Atunci:

X + 1 = numarul de pesti in borcanul elevului care a primit un peste.

Y – 1 = numarul de pesti in borcanul elevului din care s-a luat un peste.

Cum diferenta dintre numerele de pesti din cele doua borcane, dupa mutare, este 2, atunci:

X + 1 – ( Y – 1 ) = 2.

Adica:

X – Y + 2 = 2.

Adica:

X=Y.

Asadar, cei doi elevi aveau initial in borcane acelasi numar de pesti.

Asa vor fi scris tovarasele studente.

Dar noi, elevi in clasa a IV-a, nu stiam algebra!

Ne-am tot gandit, si am ridicat pe rand degetele:

–         Unul are 4, altul 5!

–         Unul are 5, altul 6!

–         Unul are 6, altul 7!

Pai, sa facem proba! A zambit tovarasa invatatoare.

Si proba ne arata la toti, ca , in cazul tuturor raspunsurilor noastre, dupa mutarea cate unui peste, cei doi elevi ar fi avut in borcane nu doua numere de pesti a caror diferenta ar fi fost de 2 pesti, ci un numar egal de pesti. Adica, proba ducea la un rezultat gresit.

–         Tovarasele studente din spate, au vreo idée? A intrebat tovarasa invatatoare.

Spre mirarea noastra, tovarasele au zambit stingherit, si au plecat capetele. Nu stiau nici dansele raspunsul corect.

– Tovarasa, tovarasa, stati putin…

Am strigat noi, Liviu, Marina, Liliana, si altii, de care nu imi amintesc.

–         4 cu 4!

–         5 cu 5 !

–         6 cu 6 !

–         …

–         Tovarasa invatatoare, proba este verificata pentru toate aceste numere!

–         Tovarasa, tovarasa!

–         Spune, poftim!

–         Cei doi elevi au avut initial in borcane un numar egal de pesti!

–         FOARTE BINE! ASA ESTE! A zambit tovarasa invatatoare.

Nu va mai spun ce incantare a fost pe mine, pentru ca, in fata tovarasei, si in fata atator studente la matemtica, am dat raspunsul corect.

Tovarasa invatatatoare Dinica Sanda era un vorbitor de limba romana mestesugit: curgator, fluent, avea dictie, avea intonatie, nuante, caldura, asprime, tact, diplomatie, rabdare, sensibilitate, emotie, bucurie, daruire, cumpanire.

Pentru sustinerea lectiilor, avea urmatoarele  materiale auxiliare de mare pret: vocea, privirea, zambetul ( pentru incurajare ) , sprancenele ( pentru mustrare ),  mainile, batul aratator, creta si tabla.

La sfarsitul clasei a IV, tovarasa invatatoare a fost regizor, scenograf, costumier, sufleur, si gazda  unui spectacol, avand ca personaje albinele si trantorii. Fruntasii, si codasii unei clase. Albinele intra in trantori, si ii dau pe brazda. Pentru ca scoala nu are menirea sa formeze genii pustii, si tineri care putrezesc de vii. Ci formeaza un stup de albine. In care – pentru a culege mierea vietii – este envoie de fiecare.  Spectacolul, prezentat la serbarea de sfarsit de an, a fost un succes. Toti profesorii se mirau: au jucat atat de bine, atat de firesc, fara emotii, fara trac! Nu i-am vazut niciodata asa! Si asta pentru ca piesa, si felul in care tovarasa invatatoaare ne-o intona,  ne mersese la inima tuturor.

          Am auzit acum ceva timp ca tovarasa invatatoare Dinica Sanda ar fi murit. Nu stiu cand. Nu stiu de ce. Nu stiu de la cine.  Nu stiu daca e adevarat. Poate a fost un simplu zvon.

          As fi vrut sa ii spun tovarasei invatatoare ca am uitat aproape tot. Din copilarie. Din tinerete. Din studentie. Dar azi, mi-am adus aminte de dansa. Si sunt fericit. Ca un preot batran a  avut dreptate. Cu trecerea timpului, ne vom aduce aminte tot. Si mai ales, ne vom aminti de cei care ne-au dat totul. Au facut, cat de cat, tot. Ca sa fim si noi, mai departe, cate un exemplu  de mentor de limba romana, de matematica, de teatru, de agerimea mintii, de caldura, de disciplina, de simplitate, de maternitate, de dascal,   de inteligenta, de calm. Stiti, pe vremea tovarasei invatatoare, nici nu am auzit de iubire : se traia prin exemplele enumerate, doar, si iubirea era atat de discreta, incat ramanea, cuminte, acasa.  In intimitate.

La parterul locuintei tovarasei, in care nu mai sta demult, este o florarie. As vrea sa o fi deschis eu acolo, in semn de recunostinta.

Scriu aceste randuri, si le expediez pe internet, cu o speranta:

Sa scrieti si Dumneavoastra, tovaraselor Domniilor Voastre, invatatoare.

Azi m-am gandit la tovarasa invatatoare Dinica Sanda. I-am cautat chiar si locuinta, pe Aleea Recunostintei. Asa cum mi-a aprins tovarasa, lumina dragostei pentru carte, sa ii aprind si eu, lumina, in casa, pentru prima oara. Dar nu i-am gasit adresa.

Cerul era ca o mare, si norii, ca niste insule…

1-3 octombrie 2011

  JIANU LIVIU-FLORIAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • REFERINŢE / click pentru tema preferată

  • Serie noua, an VI, nr. 9 / 2011 o sumar

  • RSS Revista literara TANARUL SCRIITOR

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • ARHIVA/NUMERE ANTERIOARE

  • Panou