Ionuţ Caragea: „Îngeri în lumea tenebrelor“

MÂNCĂTORII DE VISURI

Trăim într-o lume de minuni banale

în care răul devine credinţa cea mai de preţ

şi te întrebi de ce strig?

*****

Trezeşte-te copile de nisip,

îţi dăruiesc suflet de cuarţ

făurit de inima mea, încă nestinsă

de vânturile dorului!

*****

Te-aştept la statuia ce-şi plânge speranţa

în fântâna dorinţelor,

numai acolo

oamenii sunt fără măşti,

o mie de ochi nemişcaţi

în o mie şi una de nopţi. >>>>