Alexandru Ioan Despina: „Eu“

“sunt un om neinteresant.” Aceasta era singura descriere pe care bătrânul obişnuia să şi-o facă. Nu doar în zilele de iarnă care se regăsea singur în faţa ferestrei ovale,  privind aiurea strada îngustă, închistat în gânduri banale, dar şi în dăţile în care era rugat să povestească câte ceva despre propria sa persoană. Apoi, observând cu neplăcere că mulţi dintre tineri se considerau astfel (ori în oricare alt mod ce ar putea stârni interesul ori simpatia celor din jur) se văzu nevoit să renunţe la această formulare de teamă c-ar putea s-atragă inversul efectului scontat. Trebuia neapărat să găsească altceva, ceva pe cât de simplu pe atât de anost, o înşiruire de cuvinte care să-l reprezinte şi totodată în spatele cărora să se poată ascunde. Din faţa hărţii plastifiate, o reprezentare mult distorsionată spre poli a globului terestru, privea chipurile îmbujorate ale elevilor.  >>>>