Lucia Sava: „Dor“

DOR

Rapsod e Dor.

De când îl duci,

doineşte inima a jale,

ce arde ca atunci,

când făceai o cruce la una din icoane,

când aprindeai o lumânare pentru morţi.

De când îl duci,

s-a transformat în soare.

Şi încălzeşte labirintul unei minţi

nătângă într-o căutare,

de a-şi găsi lumină către sfinţi.

Rapsod e dor,

există într-un vis

ce şi-a tocit coatele sale,

empatic şi smerit într-o cercetare,

să-şi pună viaţa sa în caldă culoare. >>>>