Alla Murafa: „Tărâmul canceros“

De la un timp, am început să simt cum dispare. Din senin, fără vreun efort anume.  Se topeşte ca un gând rătăcit, alungat de obsesie. Niciodată nu eşti conştient de unde şi când apar obsesiile…

 Ca să pot prelua controlul (ce gând stupid), am început negocierile şi cumpărarea fracţiunilor, scurse în minute, apoi în ore: dacă aş merge două staţii pe jos, aş pierde douăzeci de minute. Dacă aş urca în autobuz, aş câştiga jumătate din timp (pun în calcul şi semafoarele şi traficul), dar plătesc… nu e scump, dacă vorbim serios, să plăteşti un bilet de autobuz pentru zece minute din viaţă. Ceva mai scump ar fi dacă aş lua taxiul… aş combina confortul cu viteza şi, oricum,  câştig. Câştig timp pentru … nu mai contează pentru ce. >>>>