Monica Şumălan: „Serenadă de vară“

SERENADA DE VARA

Ecouri distincte umpleau cu feamătul lor văile.

Miros de vară ,de floare hrănită din seva pamântului.

Deasupra tuturor albastrul îşi întindea trupul absorbit de infinit.

Triluri de păsari în întimitatea naturii.,doruri care nu se veştejiseră se ridicau în spaţiul dintre cer şi pământ.

O vară deloc firavă cutreiera verdele dealurilor,albiile pâraielor gălăgioase,încercate de torente.

Ecouri distincte umpleau cu freamătul lor văile.

Miros de floare tănară ,hranită din seva pământului,legănată de vânt.

Ecoul meu ar fi fost purtat departe,s-ar fi auzit dincolo de copacii care vegheau  în apropierea padurii. >>>>