~Aurel Pop: „Respect şi-ngrijorare“

În unul din miile de articole, Artur Silvestri mărturisea: „scrisul este viaţa”, da, aşa este; stau dovadă zecile de cărţi scrise, miile de articole publicate, pe întregul mapamond, în presa vremii. La vârsta de 55 de ani, Domnul Artur Silvestri avea tot temeiul să fie mulţumit de rezultatul activităţii sale de intelectual în care şi-a pus talentul, energia, întregului său potenţial creator, în slujba prosperării culturale şi spirituale a românilor.

Ne-am întâlnit în spaţiul virtual, altfel nu ne-am cunoscut , dar „creştinii sunt cei care se iubesc fără să se cunoască”, pentru că am privit „în aceeaşi direcţie”, prin Asociaţia Română pentru Patrimoniu, într-o Românie tainică. Tot timpul am fost conştient că: „nu suntem singuri”, având un „exemplu şi model”: pe Artur Silvestri, care m-a încurajat să-mi duc „până la capăt”, fără „frică”, datoria.

Din discuţiile purtate vreme de câţiva ani, pe net, am ajuns la concluzia că port un dialog cu „un OM liber” – fapt descoperit în una din cărţile Domiei Sale, trimise cu atâta generozitate, pentru care-i mulţumesc: „duc, şi astăzi, o viaţă de boier de pe vremuri, retras la moşie”.

Să fie oare Artur Silvestri OMUL care şi-a însuşit „lecţia singurătăţii”? cu brio; este Artur Silvestri un fricos incurabil ? O, nu! – ci este însusi Curajul intrupat! Iată întrebări pe care le pun acum, şi tot eu le dau răspuns… Dacă în tinereţe , după mărturisirea Domniei Sale, era purtat de crezul; „scriu ca să nu mor” -la cei 55 de ani; „scria ca de frica morţii” – iată coordonatele vieţii unui mare enciclopedist, a unui promotor cultural, a unui istoric, editor cu o bogată experienţă, apreciat pe toate meridianele lumii.

Mereu aflat în „misiune”, pe care şi-a dus-o, precum Crucea Golgotică – şi şi-o duce, de fiecare dată, cu cinste, până la capăt, dovadă stând cartea „Cuvinte pentru urmaşi” prin care ne-a dat posibilitatea multora să lăsăm; „celor ce vor veni”, // „predania unei generaţii”, adevărate „modele şi exemple pentru Omul Român”.

Colecţia de carte „Primul cuvânt” – deschisă tuturor celor cu har creator – este încă o dovadă a generozităţii lui. Să dai posibilitatea tinerilor să se afirme, printr-o carte de debut, fără nicio cheltuială, este un gest de-o mare nobleţe. Artur Silvestri a făcut-o cu gândul generozităţii de mecena al ştafetei culturii: „gândul cel mai puternic a fost să fac, la rândul meu, şi pentru alţii, oricine vor fi.

Nimeni, din generaţia lui, nu mi-a inspirat atâta respect – dar, uneori, şi îngrijorare – pentru o atât de vastă, copleşitoare vâlvătaie a arderii de Duh!

Drd. Aurel Pop

Satu Mare, Anul Domnului 2008.