~Cristina Ştefan: „Strune de ploi“

STRUNE DE PLOI

Strune de harpă la geamul meu

Preling fir de lună lichidă…

Andante-andante, canonul de ‘’eu’’

Îmi tremură pleoapa şi vor s-o închidă.

*******

Iau firele lunii şi-n vis te compun,

Translucid şi himeric eres.

Din ploile zilei lieduri răpun

Pe altarul din tine, în vers.

*******

Mă cuprinzi, în ploaia de lună!

Sunt inel dezlegat dintr-un nor,

Suntem şiruri de aburi.Cunună

Spectrală inversând ploaia-n zbor.

*******

Strune de harpă la geamul tău

Topire de lună întoarsă în astru

În gestul plecării, repetabil mereu

Îti însemn cifra 1 din 2-ul sihastru.

______________

RADICAL DIN 2

De ce nu-mi place radical din 2?

Pentru că e-o frântură din întregul

Prescris pe-un Ararat suit de noi

Ca dintr-o lavă izbucnindu-şi evul.

*******

Cum am ajuns să formulăm sisteme

De ecuaţii cu necunoscute mii,

Când provenim din mitice-anateme

Curgând pe secol ca pe zeii vii?

*******

Cum mă împarti acum  în 10 biţi

Uitând parole milenar trăite,

Când m-ai răpit din neamul meu de sciţi

Pe calul alb, în tropot de copite?

*******

Iubite ancestral, devii acum

Un 1 după virgula iubirii,

Având în perioada 3 erori, cum

În istoric, relativul firii.

*******

Şi vreau să ard formula de păpuşă

Pe-altarul veşniciei  despre noi

Şi-acestui  ev să-I decupez o uşă

Pe care anunţ un radical din 2.

_____________

O POZĂ CU BĂTRÂNII, TOAMNA

Cu chip de cărărui şerpuitoare

Şi mâini asprite de deşertăciuni

Privesc cu ochii stinşi la ţărm de mare,

Spre lutul anilor clădind minciuni.

*******

Şi-au făurit castele de nisipuri

În toamne lungi,  din ploile funeste

Lăsînd în urma lor vechile chipuri

Pe când an după an se-nchid ferestre.

*******

Sunt singuri, tac şi plâng, păşesc pe soartă

Iar frigul cuib în oase se adună.

Nimeni pe prispă nu-I, nimeni la poartă

Nu-I glas de:- Mamă, tată, sara buna!

*******

Stau liniştiţi, ascultă glasul ploii

Şi se gândesc la vremile apuse

Nu ştiu dacă şi mâine-n vârful clăii

Vor mai fi stele cu lumini aduse.

*******

Cât aş mai vrea să dau în lături poarta

Şi să-i găsesc sub măr spunând poveşti

Să-I strâng în braţe, să le legăn soarta

Şi să-I sărut pe mâini împărăteşti.

CRISTINA ŞTEFAN