NR. 1/2011

Ioana Voicilă Dobre: „Eminesciană“

LA TEIUL LUI EMINESCU

Plin de vers şi armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Şi-mi dă liniştea supremă.
* * * * *
Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrăţişează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viaţa-mi luminează.
* * * * *
Un sonet cu vers de aur
Şi cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer. >>>>

Monica Sumalan: „Rugăciunea fericirii “

Dincolo de cuvinte.

Umbre şi tăceri.Umbre ale nopţii .Tăceri ale sufletului.Fericirea o vom găsi în lucruri mărunte ,uneori atât de neînsemnate.

Vom aşeza clipele ,le vom transforma în fluvii care curg ducând la vale istorii străvechi..

Dincolo de cuvinte.Speranţe şi gânduri.

Uneori doar iluzii.

Speranţe care se aseamănă cu frunzele ruginii împrăstiate pe caldarâm într-o nostalgică înserare de toamnă.

Gânduri care ard în candele aprinse şi stinghere.

Fericirea noastră rătacită în suspine,în tumultul care ne cotropeşte fiinţa.

Dincolo de cuvinte.Speranţele care ne cutreieră ,care ne dezmiardă într-un chip atât de sublim. >>>>

Iulian Bostan: „Monotonii hibernale“

STIHUIRI IN VERS DE CULOAREA ZAPEZII

Ce monotonă e viaţa

în zile de iarnă

la ţară !

Noian de alb

se-aşterne pe dealuri ;

zilele se preling

printre-ale timpului

maluri, alternând

când reci ,

când cu moină…

Norii poartă zdrenţe

până-n pământ

şi burniţează pe ei

de-atâta apă,

iar ceaţa plutind în aer

sublimează

pe crengile copacilor

în ghirlande albe >>>>

Vasilichia Sinescu: „Ultima ninsoare“

POVESTE

Ca o pasăre ninsă neliniştită de zbor

Se mistuie-n aspre nisipuri pragul

Aştept cântecul cocoşilor

În crucea de foc din mijlocul nopţii

-aici ard porţile mari ale orelor-

sălbatice focuri prefac în poveste

învinsele tărâmuri ale argintului.

Nenumărate aripi cuprind sfioase

Hotarele grele şi cantarul de piatră

Fâşii mai late de mătase trec prin pacea porumbului

Şi teamă mi-e ca-n pădurile arse

Povesti nescrise încă zăbovesc sub clopote stinse

Pe lespezi ţări se apleacă un curios curcubeu >>>>

Lucia Sava: „Zilele tale“

ZILELE TALE

Încă o cută la tâmpla zilelor tale.

Zile

care sunt perne nopţilor cu frunţile lor fierbinţi.

Ai obosit să urci.

O iei la vale.

Faci poteci din suflul pădurii,

îl iei în mâini

şi îl prinzi într-o agrafă de păr.

Ai cu tine libertatea care nu mai există nicăieri.

şi care vine din rodul muncilor tale.

Zilele tale

chiar ninse,

nu ai cum să le arunci.

Nu sunt obiecte, senzaţii. >>>>

Camelia Radu: „Grădina secretă“

Era mică, mică. Un ghemotoc. Şi îi plăcea că este aşa. Privea lumea de la înălţimea florilor şi, de altfel, mereu avea nasul plin de polen. Celor mari nu le vedea faţa, îi recunoştea după glas. Parcă vorbeau din cer.

Pe mama o ştia după pantofii cu toc sau şi mai bine, după faldurile parfumate ale rochiei, de care se agăţa uneori. Tata avea buzunare şi dacă se ridica pe vârfuri, ajungea la ele, cotrobăind după vreo surpriză, pentru că mereu găsea câte ceva. Cel mai mult o uimise cheia, un secret pe care dacă îl ştiai, descuiai orice uşă. Tot acolo mai erau monedele rotunde şi argintii. Se rostogoleau sub pat, iar dacă avea norocul să găsească multe, putea face chiar un cer, pentru că sub pat era întuneric şi nu se vedea decât aşa, câte o sclipire, din fiecare monedă, din conturul lor rotund ; doar o banuială a ceva despre care credea că poate fi. >>>>

Ioana Voicilă Dobre: „Corn de timp vrăjit“

CORN DE TIMP VRAJIT
Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă şi-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste, mă-nconjoară braţul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet şi pe-alei!
* * * * * *
Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Şi-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară. >>>>

Dragoş Hutuleac: „Învăţătoarea cea frumoasă“

…unei foarte frumoase colege…

Era atât de frumoasă, încât până şi florile îi dădeau bineţe… Trandafirii, mai cu seamă ei, înfloreau de două ori in aceeaşi zi dacă o vedeau, iar soarele, fâsticit cu totul în ruşinea sa de copilandru, uita să mai plece de pe bolta cerului. Noroc de Lună, care rece şi geloasă ca totdeauna, îl muştruluia ca o concubină feroce, plină de reproşuri şi metehne femeieşti…

Ea nu se ştia de vină pentru toate astea. Doar Julea, nebunul satului şi copiii de tâţă, cunoşteau pricina tuturor lucrurilor. Femeile în toată firea nu ştiau, dar simţeau şi grozav ce-şi înfrânau pornirile primejdioase ale inimii. Căci animalul inimii, dacă nu este strunit de preoţii cei mari ai cugetului, o poate lua pe cărari fără de folos sufletului şi grozave nenorociri pot pândi la tot pasul… Ciudat, dar pe bărbaţi nu îi încercau gânduri de cele ruşinoase când o vedeau. O salutau numai şi parcă se simteu oleacă mai tineri, dar numai atât…. Doar popa Ilinca, avea sclipiri necurate în ochi, dar fiind căsatorit de 35 de ani cu preoteasa Safta, îi erau iertate toate păcatele încă din timpul vieţii… >>>>

Anca Negru: „Libertatea de a suferi“

Lupt din răsputeri pentru cel mai vechi drept al omului. Lupt să mi-l asum, lupt să-l întreţin, lupt să-l consum ca pe un lucru propriu, al meu, numai al meu. Dreptul de a suferi liber, dreptul de a înota prin galaxii de tentaţii, dreptul de a sta mereu în picioare, dreptul de dincolo de nori. Cum trăieşte iubirea în suferinţă, cum de nu striveşte, cum de nu ucide? Tristeţi de vanilie cu flori de salcâm… melancolia se apropie şi se învârte în cercuri concentrice deasupra sufletului, se roteşte constant din ce în ce mai aproape până înghite în mohorâre urma de visare, urma de surâs, floarea zâmbetului. Cât de liber eşti în suferinţă? Poţi râde de necaz, poţi plânge, te poţi lăsa copleşit oricând, dulcea împovărare te străpunge în arcurile şi săgeţile insomniace ale dorului. Dor de o rază jucăuşă, dor de o strângere de mână, dor de un gest sincer, simplu, atât de simplu cât o adiere de aripă a unui fluture. Fluture, tu nu vrei să ai libertatea de a râde? Fluture, tu nu vrei să plângi la sfârşitul zilei când se apropie sfârşitul? Fluture, fluture, fluture… Nu cred să fie ceva mai greu de obţinut decât acest drept. >>>>