~Ionuţ Caragea: „Îngeri în lumea tenebrelor“

MÂNCĂTORII DE VISURI

Trăim într-o lume de minuni banale

în care răul devine credinţa cea mai de preţ

şi te întrebi de ce strig?

*****

Trezeşte-te copile de nisip,

îţi dăruiesc suflet de cuarţ

făurit de inima mea, încă nestinsă

de vânturile dorului!

*****

Te-aştept la statuia ce-şi plânge speranţa

în fântâna dorinţelor,

numai acolo

oamenii sunt fără măşti,

o mie de ochi nemişcaţi

în o mie şi una de nopţi.

*****

Mă rog pentru picăturile de ploaie

rătăcite pe dunele albastre,

rămăşiţe uscate de mirodenie pământie

ascund seminţe însetate de iubire.

*****

În depărtare aud cântecul fantomatic al nibelungilor,

Odin încă-şi mai cheamă bravii luptători.

Bătrâne,

viermii ne surpă vieţile,

suntem marionetele războiului in vitro,

sclavii propriului nostru coşmar.

*****

Azi curcubeul este ucis de zeul smog,

Valhalla a fost înghiţită de mâncătorii de visuri

ce-şi slăvesc prezentul putred

pe aleea celebrităţilor,

alte stele răsar,

cerul îl ating cu mâna

zeii de râncedă carne.

*****

Trăim într-o lume de minuni banale

în care binele este privit cu răutate şi dispreţ

şi te întrebi de ce n-adorm?

Mâine o să-l clonăm pe Iisus,

îl vom ucide a doua oară,

cu nepăsare, cu ignoranţă,

cu sânge rece,

îl vom îngropa de viu,

astfel nu ne va mai orbi

lumina de Paşte.

*****

Poimâine vom inventa maşina timpului,

vom fugi în viitorul extatic,

acolo unde clepsidrele

sunt goale.

*****

Îmi vine să mă arunc cu braţele deschise

în somnul adânc,

dar mâncătorii de visuri mă opresc

şi scriu.

___________

BABYLON

tragedia veritabilă a omului contemporan

este discreditarea tragicului prin indiferenţă

veritabilă de asemenea

este combinaţia dintre nevoie şi insuficienţă

soluţia mereu omnipotentă

este virulenţa

în ecuaţia determinismului

valenţa

creează nonvalori

căutătorii de comori

descoperă incompetenţa

*****

certitudinea infailibilă a sufletelor noastre ruginite

este colecţia de vise necitite

preludiul este salvarea unei lumi inerte

doar morţile sunt certe

şi grăbite

*****

incoerent

omul se zbate în angoasa cuaternară

evoluţia pe scara degradării este inerentă

relativitatea ne înconjoară

doar decăderea-i soluţia stringentă

*****

ne contemplăm perfecţiunea

în oglinzi opace

şi răsărim cu toţii după ploaie

în cursa vieţii

umbra ne întrece

în spate nu rămân decât gunoaie

*****

ne căţărăm pe vârfuri de iluzii

păşim pe trepte de noroi

ne pierdem vieţile-n confuzii

noi am uitat cum să murim eroi

*****

tot ce-am rămas sunt frunze şi strigoi

IONUŢ CARAGEA