Petre Bucinschi: „Punct între două acolade“

„Am oscilat foarte mult până să scriu acest roman, sunt convinsă că mulţi nu au mai avut încredere în faptul că ar apărea.” Plină de nonşalanţă, Loredana Englisch, autoarea acestui roman, „Mireasa fără voal,” continuă să scrie în „Pagina albă”:

„Simt, totodată şi necesitatea evitării unor posibile conţinuturi banale sau superflue de care cititorii mei, desigur, se vor plictisi.” „Uneori nici eu nu pot pricepe de ce am scris ceva anume.”

Ei bine, aceste citate din „Pagina albă” a romanului, dacă vor să convingă, ele mai degrabă par a fi cuvinte mulse dintr-un uger de sticlă.

Autoarea încearcă certitudinea unei prezenţe, a unei iubiri care în ea şi pentru ea singură revine pentru scurtă vreme. Putem considera că scopul esenţial al autoarei în romanul „Mireasa fără voal” este de a sugera cititorului reminiscenţa unei fericiri pierdute sau prevestirea unei fericiri făgăduite.

Prin dialogul personajelor autoarea întrepătrunde subiectivitatea dură a faptului trăit cu ceea ce impresionează din afară ca însufleţit. Personajele au un caracter concentrat, ca nişte variante încolţite cu grijă şi sterilizate. Loredana Englisch îşi împarte romanul în capitole pe care le numeşte „pagini” cu diferite titluri: „Pagina pozitivităţii”, „Pagina corespondenţei”, „Pagina scriiturii”, „Pagina provocatoare” etc.

M-aş opri doar pentru o clipă la „Pagina nescrisă”, aici, golul, albul, cuvintele plutesc în gol şi se agaţă în toate părţile de ceva din jurul lor. Dialogurile se transformă în sunete de tromboane care se anulează reciproc. Fără centru, fără scop interior, capitolele acestui roman se adună într-un joc de cărţi, un joc care ne plasează într-o realitate în care ceva nu mai răspunde. Trăirea veche şi autentică este introdusă în zilele noastre. Astfel starea suspendată a iubirii trece în dezavantajul său amuţirea.

M-aş opri pentru o clipă la capitolul „Pagina filosoafei”. „Sinceră să fiu, înşir cuvinte fluide, ca după vreun principiu al lui Heraclit şi recunosc că ele nu sunt schiţate automat, după o schemă «a priori» ci, pur şi simplu, sunt o înlănţuire de gânduri.”

Dacă în acest caz facem o comparaţie între acest citat şi cel de la începutul comentariului de faţă, ne vom afla în dilemă: care este autorul, care este personajul?

Romanul „Mireasa fără voal” pare la prima vedere un roman cu tentă feministă. Dacă autoarea a depus un minim efort să se debaraseze de acest gen, cu părere de rău trebuie să spun că nu i-a reuşit.

Ca de exemplu capitolul „Pagina lui Dan”:

„…Pot afirma că nu m-aş simţi dezamăgită să ştiu că iubesc pe cineva la nebunie şi acesta, la rândul lui, să nu mă iubească.” Continuăm cu un citat din capitolul „Pagina îndrăgostitei”:

„…Am păcătuit. Nu ştiu cât şi ştiu unde, pe tot parcursul vieţii mele: am păcătuit pentru că am iubit când şi pe acela care nu m-a iubit.” În romanul său, Loredana Englisch manipulează cu abilitate clişeele.

Romanul „Mireasa fără voal” este o insulă cu o geografie singulară, fiecare capitol al romanului are propriul drum, propria provincie imaginară. O imagine ce poartă marca L. E. care se sustrage oricărei încercări de plasare a noului gen literar.

Întrucât nu răspunde la nivelul unei abile jonglerii sau al unor inventive juxtapuneri de referinţe livreşti. Această împărăţie „Mireasa fără voal” cred că nu reprezintă ţinta ultimă a autoarei ci numai o vastă anticameră ale cărei uşi se deschid către lumea adevărată punând bazele mărcii L. E. Loredana Englisch prin textul romanului său pune în joc o nuanţă, s-ar putea zice pune în scenă o butaforie, o lume în derivă ce riscă în secolul XXI să se desubstanţializeze.

Textul fiecărei capitol proliferează tentacular de la un capitol la altul.

Astăzi când limbajul comun suferă un proces de ghemuire, de entorsă, Loredana Englisch a folosit un astfel de limbaj dând o aură de comuniune romanului. Bagajul autoarei Loredana Englisch ca experienţă de viaţă împrospătează paginile romanului într-un mod lingvistic, atractiv, într-o manieră de perfectă sportivitate, adică fără orgoliul de a se pune în evidenţă, în textul paginilor din când în când întâlnim o oarecare doză de predispoziţie la poezie. Putem împărţi romanul „Mireasa fără voal” în structuri narative care comunică între ele mai mult sau mai puţin.

Lucrurile sunt văzute şi expuse de un narator impersonal care nu se simte obligat să îşi justifice faptele, doar le înregistrează şi le comunică pe un ton neutru. Aşadar Loredana Englisch este o tânără prozatoare creată doar după modelul democratic. Autoarea, în textul romanului său, nu este nimic altceva decât un privitor, martor al vieţii pe care o trăieşte.

Ea îşi trăieşte propria sa viaţă iar legăturile ei nu se prelungesc în afara cadrului ci, dimpotrivă, în interiorul lui, cufundate tot mai profund într-o lume de nestăpânit.

PETRE BUCINSCHI