~Alfred Cristian Chirculescu: „Dragoste de noi“

DRAGOSTE DE NOI

1.Când va fi început,

Când se va fi sfârşit,

Când voi rămâne mut,

Privind spre asfinţit…..

***

2.Când orb de bucurie,

Când surd de întristare,

Când am sa-ti dau şi ţie

Plăcerea care doare….,

***

3.Va  fi-nceputu-ţi clar!

Să vezi că simplul este,

Complexul atât de amar,

De acum trista poveste….

***

4.Sărutul va simplu,

Îl vei simţi-n detaliu,

Îmbrăţişa-vei timpul,

Al dragostei travaliu…

***

5.Ceea ce va avea….

Din tine să se nască….

Altora le va da….

Din simplu să cunoască!

_________________

DOAR SĂ ÎNŢELEGI

Zălud zâmbesc,aplecat peste lacul trist.

Gândind la chipul ce dansează

Si-mi spun în gând,că timpul e artist,

Ce trupuri şi ce chipuri modelează.

***

Mă întreb şi nu pot sa-mi răspund;nu cred că vreau….

Îmi este frică sau îmi e plăcut,

Printre culori şi gânduri,să mai stau,

Să mai privesc,la chipul meu tăcut.

***

Sila lipicioasa,mi-a murdărit dorinţa liniştită.

Îmi e greu să adorm fără dureri,

Îmi e atât de greu,să îmi ridic privirea obosită,

Îmi e atât de greu fără trăiri.

***

Un timp cu mintea agera,se bâlbâie în faţa sorţii,

Şi râde peste lac,cu voce blândă….

Şi cere îndurare de la viaţă,să-i facă sufletul cadou morţii,

Râzând,in plânset hâd se afundă….

________________

ÎNTRO

Romantism,acoperit de săruturile florilor de cais.

Sunetul lichid al unui sărut bogat,răsună în dimineţile vopsite

în culorile vii ale sufletului meu. Cuvinte rostite sub şoapta

ascunsă în gura lacomă de aroma sentimentelor.

ALFRED CRISTIAN CHIRCULESCU