NR. 4/2011

Jianu Liviu Florian: „Vine Paştele“

Vine Pastele, curand, Blandetea Voastra,

Vine Pastele, si nu esti rastignit!

De nu esti in chiar inima noastra,

Pentru care Omenire ai venit?

**** 

Vine Pastele, curand, Prea Bunatate,

Vine Pastele, si bunii nu sunt multi!

Pentru ce noi le avem pe toate,

Pe cand, Doamne, Tu ramai intre desculti?

 ****

Vine Pastele, curand, Luminatie,

Vine Pastele, Stapan peste frumos!

Pentru ce este atata bogatie

Si atat urat, fara   Hristos? >>>>

Jianu Liviu Florian: „Calea fericirii“

Cat este de usor, sau greu,

Sa n-ai din tot ce-i bun pe lume,

Nici bunuri, slugi, putere,  nume,

Ci doar pe bunul Dumnezeu?

**** 

Ai fericirea cea golasa

Caldura vietii, ca o taina,

De ai pe tine doar o  haina,

Si pe sub ea, nici o camasa? >>>>

Ana Urma: „Hristos a înviat!“

Aprilie încă ninge cu flori,

Covoare se-aştern în culori,

Mângâie privirea un verde mai crud

Si cerul brăzdează cocoare în cârd,

În stoluri solia căldurii ne-aduc,

De doruri mânate la cuiburi se-ntorc.

Încă o vară pe-aicea vor trece,

În Ţara de basm din Carpaţi,

Ce-şi are povesţea în vechile cărţi,

Cu marea aproape şi munţii înalţi,

Adevăr şi legendă frumos împletite,

Şi-o deltă de vis de cer dăruită!

Pe la porţi dăltuite în lemnul de brad

De meştere mâini, stau oameni la sfat, >>>>

Monica Şumălan: „Petale de primăvară“

Ca şi cum gândul s-ar topi într-o înserare târzie.

Paşii tăi rătăcesc pe cărări de stele. Cărările timpului  ,undeva departe sau aproape

Primele raze într-o dimineaţă însorită de primăvară. O primăvară îndrăgostită şi tulburătoare.

Parcuri încărcate de vise şi iubiri nemuritoare. Timpul de ieri ,timpul de azi.

Te căutam să-mi spui povestea vieţii tale, să-mi povesteşti despre primăvara  care ţi-a bătut la uşa sufletului. Să regăseşti speranţa şi anotimpul. >>>>

Valentina Becart: „Din Jurnalul unei zile“

DIN JURNALUL UNEI ZILE

                        ( *50 de primăveri)

               Striveşte-mi tâmpla cu ultima

„mână de întuneric” când zorii mijesc

doar aşa voi purta în suflet

semnul zilei

aducătoare de noroc…

****

                 Striveşte-mi tâmpla

cu dumnezeiasca frumuseţe a florilor

ce-şi dăruiesc parfumul

drumeţilor îngenuncheaţi la răscruce… >>>>

Cristian Stănciulescu-Bârda: „Părăsit de creativitate“

„Un om creativ este motivat de dorinta de a realiza ceva, nu de dorinta de a-i învinge pe ceilalti.”

Ayn Rand

Auzim la tot pasul vorbindu-se despre creativitate, în ultimul timp punându-se un accent sporit pe acest aspect, totusi, mie unul, mi-e greu să-mi definesc acest termen si cu cât încerc cu atât mă afund mai rău. Marile corporatii caută personal cu spirit creativ, având chestionare si simulări de situatii pentru recruti ori tinând cont de activitătile anterioare. Problema pe care mi-o pun este cine sau ce poate hotărâ, stabili, dacă o persoană este creativă. Dacă acest aspect nu se încadrează în liniile trasate de o gândire logică, sistematică, empirică atunci care sunt criteriile după care se ghidează? >>>>

Olga Alexandra Diaconu: „Menită sunt să plec curând“

MENITĂ SUNT SĂ PLEC CURÂND 

Ci iată-mă:

eroare pe-o tâmplă de pământ

**** 

de mine desprinzându-mă

până mă-ntunec

până din nou voi fi punct

umilul punct…

 ****

Mă-ntâmpină în mine ceaţa –

menită sunt să plec curând

Până atunci voi înflori >>>>

Pompiliu Comşa: „Încurajări de zbor, marginalii la poezia Anei Panovici“

Personal n-o cunosc, deşi i-am publicat căteva texte în revista ”Nova Apollonia” şi mai apoi pe site-ul ”Zona Interzisă”, pe care le păstoresc de ceva ani. Într-una din zilele trecute, secretara Facultăţii de Ştiinţe ale Comunicării, distinsa Didica TRUFIN, mi-a dat spre lectură două cărţi care-i poartă semnătura. Prima, ”Test de suflet”, apărută în 2005, m-a convins de talentul ANEI PANOVICI, care, îmbătată de frumos, a coborât din Chişinău cu poezia în suflet şi priviri. În cele 50 de pagini, împodobite cu lucrări de grafică originale care-i poartă amprenta, fosta elevă a Gimnaziului nr. 64 din oraşul Durleşti, cochetează cu literatura de bună calitate, lucrând sistematic asupra limbajului specific. Asta după debutul la 9 ani şi o perioadă îndelungată de activitate în cadrul Cenaclului ”Auraş-Păcuraş” şi al Teatrului poetic ”La Steaua”, după cum precizează dascălul care-i veghează paşii pe acest tărâm cu nestemate, Raisa PLĂIEŞU. >>>>

Ionel Sima: „Eu, ieri şi coptul cireş“

EU, IERI SI COPTUL CIRES

 Ieri, am cules coptul cires!…

Era o zi aproape augusta…

Cand,

Imbujoratele cirese

 ****

Emotionau

 ****

Comunicandu-ne

In pulpe cu samburi si pori!

 ****

Ooo,

Timpuire de ieri!… >>>>

Petre Rău: „Melania Cuc, scriitoare în faţa Lui Dumnezeu“

Mai rar îmi este dat să descopăr un roman mai plin de magie, în desfăşurarea evenimentelor, în decantarea mirifică a acţiunii în timp şi spaţiu, în savoarea cu care eşti tentat să întâmpini deznodământul, aşa precum este cel al scriitoarei Melania Cuc, “Femeie în faţa lui Dumnezeu”, apărut în anul 2007 la editura Eikon din Cluj-Napoca.

Incontestabil, autoarea are un har natural de povestitoare. Romanul este o scriere consistentă despre un destin, în care se cultivă un psihologism palpitant al claustrării, reflectând o lume interioară insolită aflată sub imperiul fragilităţii şi incertitudinii, dar atractivă şi plină de farmec. Sunt amestecate gânduri, sentimente şi aspiraţii umane, chiar dincolo de masca unei lumi ştiute, într-o controlată dorinţă de defulare şi sub umbrela unui univers al inducţiilor de o puritate incontestabilă. >>>>a

Valentina Becart: Trăirea poetică… o „molie“ care „roade viaţa aruncată pe foi volante“

 “Voi aşterne aici gândurile mele
fără ordine, deşi poate nu într-o confuzie fără rost.
Aceasta-i şi ordinea adevărată care va marca totdeauna
scopul urmărit prin dezordinea însăşi. “ (Pascal).

Volumul de poezii „Ferestrele nopţii” , autor Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), a apărut la editura Blumenthal, Bucureşti în 2010. Autorul este prezent cu poezii pe diferite site-uri literare şi în numeroase antologii ( antologia Florilegiu a revistei literare online „Visul”, Antologie de poezie – 55 de poeţi contemporani ( pagini alese) , coordonator Valentina Becart, antologia cenaclului Junimea Digitală „Captivi în sfera de minuni” , în volumul colectiv de poezie al Asociaţiei Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice – ASTRA ( Galaţi), Antologia revistei SINGUR , etc. >>>>

Luca Cipolla: „Poezii în italiană şi română“

Sono ortica tra le messi

ove un peso languido non mi cinge;

sono sabbia sul selciato

che un carro solca al cavalcare;

pelle ruvida al ritorno

dove il sole è fiele e punisce le mie membra;

ma penso a quella pietra svellersi al contrasto

per il troppo ostro,

per il grande astro.

*****

Sunt urzica dintr-o recolta

ce durerea lanceda nu o cuprinde;

sunt nisip pe şleaurile

pe care un car le brazdeaza in trecerea sa; >>>>

Emilian Marcu: „Ionela Voicila Dobre – Între verde şi albastru“

Ioana Voicilă Dobre, Între verde si albastru, Editura Anamarol, Bucuresti, 2010,144 p. Copertă şi ilustraţii Niculina Vizireanu.

După o activitate îndelungă şi intensă în cenacluri literare tradiţionale dar şi la cele de pe internet, după apariţia în diferite reviste, almanahuri şi antologii, pe suport de hîrtie şi on line, evoluţii pe site-uri literare ( în mare vogă în aceste vremuri), Ioana Voicilă Dobre şi-a asumat riscul de a debuta cu o carte de autor, care inserează în paginile sale, poeme de vîrste diferite ale autoarei dar şi ilustratii ale graficienei Niculina Vizireanu. Cartea vrea să sugereze prin titlu legătura autorului cu pămîntul dar şi cu cerul, un fel de levitaţie peste orizont, peste cele două noţiuni fundamentale. Dar în această frîngere se află omul cel de toate zilele cu trăirile şi speranţele lui, cu împlinirile şi mai ales neîmplinirile, ştiut fiind că poezia se naşte, mai ales, din durere.. >>>>

Jianu Liviu-Florian: „Verdict“

Cu cat sunt mai aproape de infern

Cu lenea, lacomia si minciuna,

Cu-atat imi par ca sunt si cel mai demn

Sa port, cu fala, lumii-ntregi, cununa!

 ****

Pun insasi suferintei mele, prêt –

Un sfesnic de argint, sau o icoana –

Cu cat astept mai mult, cu-atat inghet

Că premiu, Doamne, nu ti-am luat din rana – >>>>

Mihai Târnăveanu: „Apostol umit“

APOSTOL UIMIT

 Sunt

pe gânduri pus

în cuget adâncit

de cele flori

minune – două –

galben-alb-roze sălbatice

nalbă-mpletită

dup-un fir de mohor

atât de verticale-n culori

că mă scutur că sunt

sunt şi cum sunt >>>>

Florina Dinu: „Luna“

      Lună, tu, regina nopţii,

      Mândră eşti în mii de stele,

      Croşetezi întreaga noapte

      Ploaia luminii tale. 

      O reverşi lumii-ntregi

      Şi cu ea îmi baţi în geam

      Trezind, dintr-un colţ de minte

      Gândurile ce le am. >>>>

Lucica Sava: „Inepuizabil“

INEPUIZABIL

Te-am dorit de atunci, Vreme.

Meri se desfăceau în arc stelar.

Pomi erau sfeşnice

încrustate în metal galben.

Picurau răşini în palmele mele.

Cerul dănţuia cu muntele bătrân.

De atunci te-am iubit,

în vâlva ce o dădeau alte patimi,

în jurnalul celor şapte zile

şi nopţi săptămânale. >>>>

Cornel Galben: Sub imperiul verbului „a scrie“

La un deceniu şi jumătate de la debutul editorial, Eliza Macadan revine cu o carte în limba română, reintrând prin În autoscop (Editura Vinea, Bucureşti, 2009) în spaţiul auster pe care şi l-a creat şi reîncercând să-şi definească identitatea sa „de plastic”, venită de data aceasta „cu un tren de noapte”.

Ca să ştie unde se află, poeta apasă încă din start „pedala / lui pierd sau câştig” şi, cu o sinceritate debordantă, încearcă să muşte din viaţă şi s-o savureze, adunându-şi „Firimituri(le) / din gânduri” şi deznodând „priviri(le) buimace” aruncate peste cele „99 de garduri” ce o separă de restul pământenilor. >>>>

Anca Negru: „Nemurire şi Amintire, Nevinovăţie şi Consolare“

NEMURIRE

 Nemurire de Serafim

în fâlfâit de

mii de aripi

dalb-azurii,

în chip de

cor îngeresc,

cântă-ne, înalţă-ne,

acoperă-ne cu ocrotirea-ţi

diafană,

străvezii şi translucide

glasuri şoptesc

în imni şi psalmi

doruri împărăteşti  >>>>

Antoaneta Dior: „În numele iubirii“

MAI APRINDEŢI O LUMINĂ…

 Minţi bolnave de cuvinte şi de fraze nepermise

Legi de voi instituite şi de oameni nesubscrise

Mai aprindeţi o lumină, pe-un hectar de creştinism

Cine-n lume e de vină, de adâncul pesimism?

Mai loviţi câte un suflet, cu o vorbă şi-un cuvânt

Şi-aţi schimbat al lumii curs, mai rugaţi-vă oricând.

Cu iubire şi dreptate, de minune şi de dor

Şi de simpla Trinitate, trâmbiţând de zor şi zor

Pentru noi şi pentru ceilalţi, mai priviţi la ultim ceas >>>>