~Cătălina Melinte: „Ecuaţie iubirii“

ECUAŢIA IUBIRII

Să aşezăm unul lângă altul

două buchete…

unul să fie cu flori,

celălalt cu iubire;

să-l udăm cu lacrimi pe primul,

iar pe al doilea cu iubire;

florile care primesc lacrimi

capătă numele de lăcrimioare;

buchetul cu iubire însă,

dacă primeşte iubire,

se va numi noi doi!

iubirea mea şi a ta

îmbracă o altă iubire…

ochii mei plus ai tăi-un foc,

buzele mele şi ale tale-un zâmbet,

mâinile tale plus ale mele-o primavară;

prin urmare, a ieşit o ecuaţie:

focul plus zâmbetul plus primavara

este egal cu iubirea noastră…

(numai a noastră)

_____________

UNEI CLIPE…

La masa din hol stau ceasuri şi scriu,
îmi pare că ploaia degeaba ascult;
cât este ora?e-aşa de târziu?
cerneala din toc e sfârşită demult.

Eu însă continui să scriu repezit,
dar tocul din mână se-abate mereu;
eu oare visez sau chiar m-am trezit?
şi cine se-aude la geamul meu?

Iar gândul îmi zboară la ploaia amară,
picuşul de ploaie-o declară învinsă,
şi când mă trezesc las rana să doară,
căldura din trupu-mi se ştie ucisă…
______________

FANTOMATIC

În bătaia vântului mării tăceai,
frunzişul de iarnă-i castelul de strajă,
Şi sigură pe tine-n ochii mei priveai,
Iar ochii tăi cei mari mă aruncau în vrajă.

Iată şi cerul şi ia şi te-nchină,
Se chinuie luna s-ajungă la stele,
Imi place această tăcere marină,
Alungă din nouri azi spirite rele…

Pulsând mai sălbatic in tâmplele mele
Pe pletele-ţi ude luceferi s-anină;
Iată şi cerul şi ia şi te-chină,
Ajută şi luna s-ajungă la stele…

MELINTE CATALINA