~Ioan Miclău: „Lui Artur Silvestri sau brazda de lumină“

Ai arat o brazda de lumina,

Ce vine din adancuri de istorii,

O brazda pe Carpati, Campie si Danubiu,

Pe Marea ce-i purtau insemnele de glorii!

Era-i un meteor desprins din miez arhetipal,

Era-i insufletirea Daciei stravechi,

Ingerul cu trambita suind pe deal

Ca sa te-auda Neamul cum versul il incepi!

Ne spui de-a noastra sfanta si tainica credinta,

De impietrirea vremii pe Muntii Kogaion,

De Omul Europei – Adamul din caintza,

Intaiul pus de ceruri, strabunul nostru Ion!

Te-ai contopit cu propria ta brazda de lumina,

Ce-arata semne spre vremuri viitoare,

Asemeni razei stelei ce-n cartile Divine

Avea menire calauzitoare!

Si contopit asa faci punte spre izvor,

Izvorul de-unde Duhul ti s-a dat,

Te duci si vii din cand in cand,

Sa ne aduci cuvantul luminat!

Tu ne-ai lasat „doriri de bine”,

Si vorba ta-i sculptata-n carte,

Iar Romania tainica de-apururi

Va exista drept dulcea noastra parte!

Tu n-ai ascuns talantul cel avut,

Sub stanca sau tarana,

Ci inmultit l-ai semanat in brazda de lumina,

Sa creasca, sa dea roade Cultura cea Romana!

Artur e nume nobil dar Om e si mai mare,

Dar le-ai legat in suflet intr-o unitate,

Si-n marea ta iubire de Neamul tau roman,

Treci azi iubite Prieten inspre eternitate!

Tu ne-ai lasat „doriri de bine”,

Si vorba ta-i sculptata-n carte,

Iar Romania tainica de-apururi

Ne-o dai drept sfanta noastra parte!

IOAN MICLAU – AUSTRALIA -2009