~Ana Sofian: „Deziluzie“

DEZILUZIE
Moartea asta limpede
pe care o visezi
când stai sprijinit pe braţ de întuneric
n-o să vină prea curând
***********
geografiile sunt înţesate
de garduri
pe care ciorile sacerdote se joacă
de-a prohodul
***********
suflă vânt peste ele
şi adu flori
fie ele şi de gheaţă
să conserve trecerile de vremuri
peste trupul meu
***********
când mă vei lua în braţe
vei şti că nicio mască
nu mi se potriveşte pe chip
unicitatea stă până şi în prefacerile de lut
***********
dac-ar fi să mori
aş umbla desculţă printre spini
să port povara
unei întâmplări neîntâmplate

____________

PLOI

Dincolo de praguri
fericirea mea, izvor
prundul, odihnă în  pietre de încercare

tăceri ascuţite pe discuri de undă

lied

nicio noapte nu-şi înfige întunericul
în pântec de albie

poetul pribeag
îşi va spăla mâinile şi faţa
sorbind apă de lacrimi.

***********
Cât de mult cerul mi-a plâns!

ANA SOFIAN