~Cezarina Adamescu: O lucrare de interes major pentru literatură şi pentru viaţă (cronica la cartea lui Constantin Vlaicu)

CONSTANTIN VLAICU, „STRĂJER LA PORŢILE PĂDURII”, Editura SINTEZE, Galaţi, 2009
Creaţia de până acum a tânărului scriitor bănăţean  Constantin Vlaicu se înscrie în spiritul tradiţionalismului autentic românesc de esenţă  seculară, între jurnalism cultural, memorialistică, literatură de evocare, literatură angajată şi militantă în favoarea sănătăţii mediului, a echilibrului natural, breviarul său epic împletindu-se armonios cu un ideal fixat în inimă cu fire de aur nevăzute – de la care nu poate face rabat nici o clipă.

Volumul de referinţă, „Străjer la porţile pădurii”, cuprinzând principalele articole de publicistică, de informare şi documentare, este structurat astfel încât să atingă acele coordonate umane legate de arealul în care a văzut lumina zilei şi şi-a desfăşurat activitatea până la această dată.

Este un adevăr ştiut, că, o trăsătură  specifică de caracter a bănăţenilor este aceea că, pe oriunde i-ar purta paşii, ei nu-şi uită matricea, da-seinul, locul de unde au survenit ca fiinţe, nici neamul, nici limba, nici meginţii, şi nu-şi renegă numele de român, reîntorcându-se pe meleagurile natale.

Nici autorul de faţă nu face excepţie, dimpotrivă.

De asemenea, principalele virtuţi creştine şi civice, corectitudinea, onoarea, eroismul, modestia, stau mărturie în veac şi fac cinste numelui de român, apărător vajnic  al neamului, al bunurilor moştenite, al valorilor spirituale tradiţionale, garanţie a trăiniciei şi perenităţii lor pe aceste meleaguri.

O datorie morală sfântă  pentru bănăţeni este cunoaşterea istoriei locurilor de baştină, păstrarea vie a memoriei înaintaşilor, cinstirea valorilor autentice  ale neamului şi gliei.

Păstrând vie memoria oamenilor care au răsărit pe aceste binecuvântate meleaguri ei îşi asigură astfel viitorul, întinzând un arc peste timp de la cei care au fost, către cei care vor veni.

Astfel devin mijlocitori de gând, cuvânt şi faptă care nu-şi îngăduie nici o clipă  uitarea – echivalentă în viziunea lor cu trădarea, stau de veghe la porţile cetăţii, la porţile pădurii şi ale propriilor case, cu ochi vigilent  la hotar de suflet şi sădesc seminţele vredniciei de neam, în pământul curat al sufletului urmaşilor.

Ce altă misie mai onorantă şi mai responsabilă decât aceasta?

Aşa cum subliniază autorul Constantin Vlaicu, memoria identităţii spirituale este un examen de conştiinţă al oricărui român.

Autorul mai crede că, a modela conştiinţa umană  este cea mai nobilă îndeletnicire, prin urmare, precum ilustrul filozof şi gânditor Baruh Spinoza a şlefuit toată viaţa lentile, Constantin Vlaicu vrea să modeleze PRIN CUVÂNTUL SĂU, să şlefuiască suflete, caractere, voinţe, aducându-le cât mai aproape de perfecţiune.

Întreprindere temerară, dar cât se poate de nobilă şi frumoasă în acelaşi timp.

O aventură a spiritului viu, care-şi schimbă  mereu coordonatele, direcţia de înaintare şi, când nu te aştepţi, apucă  pe cărări nebănuite, în căutarea adevărurilor esenţiale şi a luminişului.

Pentru autorul de faţă, întâlnirea cu anumite nume de referinţă ale culturii şi spiritualităţii româneşti a însemnat un moment de cotitură în existenţa sa, aşa cum mărturiseşte în articolul: „Nu suntem singuri. Ne-a rămas un crâmpei din fiinţa românească” – în care evocă în cuvinte calde şi emoţionante, figura luminoasă  a mentorului său, cărturarul de excepţie Prof. Dr. Artur Silvestri, care l-a îndrumat, arătându-i calea spre acea „Românie Tainică”, loc de comuniune spirituală în care Profesorul a polarizat cele mai autentice personalităţi din ţară şi diaspora care s-au raliat acestei idei.

Descoperirea acestei realităţi tainice a avut efectul unui miracol existenţial şi l-a determinat pe Constantin Vlaicu să-şi canalizeze forţele creatoare în această direcţie, punându-şi la dispoziţie întreaga energie, tot avântul tineresc şi generozitatea sufletească, în slujba acestei idei şi pentru a-şi îndeplini mandatul încredinţat, de redactor şi editor on-line al unor publicaţii purtând sigla Asociaţiei Române pentru Patrimoniu.

Demers dificil la început, dar prin perseverenţă, dăruire totală, a ajuns la adevărate performanţe artistice  în acest domeniu informatic.

Legat de Istoria Mehadiei şi a ţinutului Banatului montan, Constantin Vlaicu are doar cuvinte de îndemn la reflecţie, cinstire şi păstrare a memoriei  şi a spiritului locului, oamenilor, tradiţiilor şi specificului local, de a răspândi cu credinţă cuvântul bun şu cu folos sufletesc, pentru a nu se pierde bunele obiceiuri şi datini încredinţate lor de către înaintaşi.

Ce dovadă mai mare de patriotism decât acesta?

Toate aceste elemente esenţiale, componente ale specificului naţional, cu care poate fi identificat poporul român, stau la loc de cinste în mintea şi conştiinţa autorului de faţă, el aşezându-le pe altarul său sufletesc ca pe nişte efigii şi sfinţindu-le prin cuvânt şi faptă.

Autorul aminteşte în acest sens, obiceiul locului de a organiza manifestări comemorative, montări de plăci memoriale,  dezveliri de busturi, de monumente, „Simpozionul Cetăţii”, manifestarea numită „Fiii satului” şi cinstirea prin cântec, vers şi dans tradiţional a acestor personalităţi locale, care au lăsat o urmă vizibilă pe răbojul Istoriei  neamului  şi în conştiinţa acestor meleaguri.

Revista locală „Vestea” pe suport clasic şi ediţie on-line, este de asemenea, o tribună spirituală de mare valoare şi cu deschidere universală, care a întrunit aprecieri unanime din partea unor personalităţi de peste hotare, revistă prin care Cuvântul bănăţenilor din acest areal încărcat de farmec şi miresme tainice, se face auzit astăzi, pretutindeni în lume.

O lucrare de o importanţă covârşitoare pentru generaţiile care sunt şi care vor veni, pentru silvicultori, dar nu numai, prezentată în acest volum publicistic, sub formă de „Fragmente descriptive” – este intitulată: „Aurul verde – de la Mehadia”, în care autorul prezintă pe scurt monografia Ocolului silvic din localitate, ca parte componentă a Banatului montan, cu istoria lui veche şi frământată, cu oamenii lui dârzi şi hotărâţi, cu spirit eroic, care poartă specificul locului ca pe o emblemă de mare preţ.

Foarte bine documentat, autorul oferă  date şi fapte din istoria şi specificul Ocolului Silvic Mehadia, fixându-i coordonatele temporale şi spaţiale, importanţa excepţională  a acestui tezaur verde al locului şi al ţării întregi, prin bogăţia inestimabilă pe care o are. Autorul zugrăveşte totodată chipuri de silvicultori care au slujit cu devoţiune şi competenţă acest important obiectiv strategic, naţional şi economic – Pădurea – care oferă omului, adăpost, hrană, material de construcţie, suport material şi spiritual, fiind totodată o vatră milenară şi o comoară de spiritualitate.

Autorul subliniază necesitatea ca toţi cei care slujesc acest obiectiv naţional, să-l respecte şi să-l păstreze în bune condiţiuni, atât pentru ei cât şi pentru urmaşii lor, ca pe un tezaur preţios al ţării şi al lumii.

Pledând pentru sănătatea şi echilibrul ecologic al naturii, Constantin Vlaicu pledează, de fapt, pentru viaţă, argumentele sale fiind de bun simţ şi perfect îndreptăţite.

Constantin Vlaicu are în scrierile sale un stil direct şi curat, jurnalistic, despodobit  şi la obiect, în toate descrierile şi convorbirile sale cu diverşi interlocutori de marcă  ai locului şi ai întregii lumi.

Lucrarea „Aurul verde de la Mehadia” – este de un real interes, atât pentru  silvicultori, pentru elevii de la liceele de profil, dar şi pentru toţi cei care doresc să se informeze despre această zonă mirifică a ţării – încărcată de istorie, de legende şi de mister, din care s-au desprins oameni de seamă, elita militară formată din 20 de generali, a grănicerilor bănăţeni ce au creat prima „armată” verde a pădurarilor şi brigadierilor silvici, care luptau în serviciul pădurii, asigurându-i gospodărirea, paza şi continuitatea.

Constituindu-se ca un adevărat ghid pentru silvicultori, dar şi pentru cei care vor să afle mai multe despre zona Banatului montan, cartea, numită atât de inspirat metaforic:  „Străjer la porţile pădurii” este totodată şi o lectură plăcută şi antrenantă despre oameni şi locuri care au intrat în istorie.

Articole despre aceşti oameni care sfinţesc locurile – sunt adevărate evocări şi portrete literare, profiluri umane de excepţie, cum e acela al preotului Dumitru Băşulescu din Valea Bolvaşniţei, Nicolae Danciu Petniceanu, personalitate marcantă a Mehadiei, scriitor, jurnalist, redactor şef al publicaţiei „Vestea”, un veritabil fiu al satului care s-a remarcat printr-o prodigioasă activitate dedicată acestor tradiţii şi locuri, ajungând la performanţe de invidiat.

„Întâlniri cu fiii satului”; „Simpozionul Cetăţii (2 ediţii); Simpozionul „Datini, obiceiuri, tradiţii”; Simpozionul: „Un veac de istorie, religie şi tradiţie la Mehadia” şi Simpozionul: Ion Florian Panduru, sunt tot atâtea evenimente cultural-spirituale, devenite repere.

Autor a numeroase cărţi, monografii, lucrări memorialistice, proză  scurtă, roman, două cărţi de folclor, ş.a. Nicolae Danciu Petniceanu este intervievat de Constantin Vlaicu, prilej de comuniune spirituală  şi de incandescenţă lirică.

Constantin Vlaicu evidenţiază, de asemenea, figura luminoasă  a unei alte personalităţi: Preot Coriolan Iosif Buracu – „apostol al armatei române în primul război mondial şi promotor al ideii de unitate naţională a românilor din Banatul de sud.”

Pentru autorul de faţă, punerea în valoare a adevăraţilor eroi ai neamului românesc constituie o datorie de conştiinţă  şi raportarea la ei, ca la repede fundamentale de conduită,  înseamnă, de asemenea, o înaltă  responsabilitate morală.

Evenimente locale, izvorâte din tradiţii străvechi –sunt evidenţiate de autor cu profesionalism, în articole precum: „Plugova în sărbătoare”, care relatează despre o impresionantă paradă a portului popular ce a marcat debutul manifestărilor denumite sugestiv: „Port, datină, obicei şi tradiţie în Banatul montan”, comunicări, lansări de cărţi, dar şi comemorări ale unor personalităţi locale, cum a fost cea  pentru Ion Cornianu, la Plugova, culminând cu dezvelirea plăcii comemorative montată pe zidul casei memoriale.

De asemenea – manifestările organizate la Uzdin – relatate pe larg în articolul: „Un cuib de românitate, Uzdin – focar cultural şi de conştiinţă naţională” – au avut ca subiect Festivalul Internaţional de Poezie „Drumuri de spice”, Simpozionul Internaţional „Oameni de seamă ai Banatului”, organizat cu periodicitate anuală la Uzdin.

Volumul conţine şi un Memorial colonel protopop Pavel Boldea din Borlovenii Vechi, devenit „fenomenul Boldea”.

Cinstirea acestei personalităţi a avut loc,  printr-o slujbă  religioasă, dezvelirea şi sfinţirea plăcii comemorative dedicată marelui dispărut, momente de evlavie şi pietate creştină care au rămas în memoria localnicilor.

Alte momente, cum a fost: vizita scriitorului şi gânditorului care trăieşte actualmente în S.U.A.,  Alexandru Nemoianu – la Mehadia, fiindcă, se ştie că, această personalitate este legată sufleteşte de  aceste meleaguri prin strămoşii săi, moment rămas încrustat de asemenea în memoria bănăţenilor ce constituie un reper spiritual şi cultural de neuitat pentru toţi locuitorii, sau întâlnirea de suflet cu scriitorul Dimitrie Grama (Danemarca), la Băile Herculane, în mai 2008,  apoi, dezbaterea pe teme de istorie, contemporaneitate şi viitor cu profesorul Viorel Roman (Germania), cel care a oferit o percepţie originală a realităţii româneşti, constituie puncte forte ale spiritualităţii locale, adevărate întâlniri providenţiale care au provocat mutaţii în conştiinţele localnicilor, mobilizându-i şi sensibilizându-i către acest gen de manifestări şi comuniuni sufleteşti.

Constantin Vlaicu inserează în volum mai multe interviuri cu fiii satului care se reîntorc acasă. Un astfel de interviu este cu inginerul Ioan Băcilă, fiul învăţătorului şi profesorului Ion Băcilă, una din personalităţile locale ale Mehadiei, autorul unei cunoscute Monografii despre Mehadia.

Jurnalistul Constantin Vlaicu evocă, de asemenea, chipul luminos al acestui mare iubitor al vetrei satului, învăţătorul Ion Băcilă.

Un alt dialog de suflet, constructiv şi interesant prin datele pe care le oferă, este cel cu inginerul Ovidiu Dan Câmpan, şeful Ocolului Silvic Mehadia, dar şi cu medicul ginecolog Borziac Grigore din Republica Moldova, care a ales Mehadia pentru desfăşurarea activităţii medicale pentru frumuseţea locului, pentru oamenii, tradiţiile şi obiceiurile de aici.

Partea a II-a a volumului este constituită  exclusiv din articole şi interviuri pe teme de educaţie ecologică. Autorul explică termenul, motivaţia ecologiei care înseamnă ştiinţa menţinerii unui echilibru între om şi natură.

Autorul este un militant activ pentru sănătatea mediului înconjurător şi consideră  că, a fi ecologist, este o îndatorire, atât pentru cei prezenţi, dar, în special pentru cei ce vor urma.

În cuvinte emoţionante şi percutante, Constantin Vlaicu aduce un elogiu Naturii, în speţă – Pădurii – acest organism Viu care ne ţine, în seria de articole: „La început a fost pădurea”, subliniind că pădurea înseamnă viaţă, trebuie respectată şi păstrată cu sfinţenie.

Un dialog interesant la început de drum, care-l are ca interlocutor pe inginerul Alexandru Vînătoru, şeful Ocolului Silvic Medadia, ori, mai recent, cu managerul Ocolului Silvic, inginer Sabin Nicolescu, subliniază aspecte actuale ale acestei profesiuni – de silvicultor – legate de Luna Pădurii şi rolul ei ca factor ecologizant, ca şi atitudinea românilor faţă de acest aspect, în context european.

Un portret de codrean – relevă  faptul că omul – slujbaş  al naturii, poate să se dedice acestei meserii interesante şi dificile, cu întreaga voinţă  şi capacitate, slujind-o cu devotament şi  simţ de răspundere, dar şi cu dragoste necondiţionată.

Toate aceste aspecte privind „înţelesul tainic al naturii”  sunt prezentate de autor cu farmec, profesionalism, discernământ şi cu măiestrie artistică, astfel că  volumul „Străjer la porţile pădurii” câştigă interesul, nu numai al profesioniştilor, dar al tuturor iubitorilor de natură şi de plaiul străbun, zestre care trebuie păstrată cu  înţelepciune pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii pe această planetă.

Şi faptul că autorul ne oferă aceste pagini interesante –  este o dovadă de responsabilitate extremă faţă de acest tezaur de preţ încredinţat omului spre custodie vremelnică.
CEZARINA ADAMESCU, AGERO

25 iunie 2009