Serie noua, an II, nr. 5 (18) / 2008: „Să înflorească o mie de flori!“

EDITORIAL – Nevoia de model cultural

CATRE TINERI – Ioan Miclău: „Mai mult o esenţă decât o carte“

PUNTI PESTE VARSTE – Angela Nache-Mamier: „Viorel Zegheru – Ecloziuni“

OPTIUNI – Cezar Adonis Mihalache: „Europa Statelor Federale“

CARTI SI AUTORI – Const. Miu: „Andreea Popia – Azurul inimii“

ANTOLOGIE LIRICA – Radu Tudor Ciornei: „Vino îngere“

TABLETA DE TANAR SCRIITOR – Ion Mischevca: Despre „Parlamentul Tinerilor din Republica Moldova“

ANTOLOGIE – Dana Banu : Câteva momente foarte importante din istoria Danei B.

ESEU – Laura Mihalca :Aceeasi oameni au condus, conduc si vor conduce

SCRISORI SPANIOLE – Adriana Vidroiu Stanca: Poeme

PUNTI PESTE VARSTE – Loredana Ştirbu: „Un om care simte şi trăieşte mai româneşte decât o facem noi, cei de aici“

INDEMN – Ben Todica (Australia) scrie despre Ilinca Nathanael

POEME – Mihai Târnăveanu: „Contabilizând“

PROZA – Ana Maria Bălaş: „Zile nesfârşite“

Luminiţa Zaharia: Poeme noi

TABLETA DE TÂNĂR SCRIITOR – Camelia Radu: „Învăţătorul“

Cătălina Melinte : „Roze de mai“

Ioan Stoenică: „Goana după sânge“

ESEU – Anca Nistoroiu: „Viaţa pe un peron“

VOCI NOI – Iarina Copuzaru :Poeme

POEME IN PROZA – Ana Moldovan: „Tăcere…“

VOCI NOI – Mirela Nicoleta Hîncianu: „Taina fără taină“

Ştefan Marius Aldea : „Poieme teatrale“

Liliana Alexandru: Cugetări

O POETA – Valentina Becart: „Daţi-mi un – cuvânt“

Cristian Daniliuc: „Brainstorming coroziv“

Adrian Amariei: „Astăzi sunt singur…“

CATRE TINERI – Ioan Miclău: „Mai mult o esenţă decât o carte“

Chiar titlul acestei cărţi („Semnele Vremii. Gânduri şoptite către Fratele Gavriil de pe Ceahlau“) ne aduce în minte amintirea unor izvoare ale tradiţiei noastre româneşti, de cunoştinţe, de experienţe de viaţă ce vin din şi prin infinita cale existenţială a modelului românesc, care nu rareori egală dacă nu chiar întrecea aşa-zisul modernism ştiinţific. Autorul cărţii, dl. Alexandru Nemoianu descoperă mai mult adevăr purtat în contextual milenar al tradiţiei neamului, asigurat prin purtătorii acesteia, pentru că „Tradiţia“ este o entitate vie, care trebuie înţeleasă şi pentru a fi înţeleasă trebuie trăită“. („Semnele vremii“, pag. 7) Despre autorul cărţii, date biografice, studii, etc., a făcut referiri dl. Artur Silvestri în prefaţa cărţii, dând la iveală valoarea unui om de seamă, istoric, arheolog, muzeolog. >>>>

PUNTI PESTE VARSTE – Angela Nache-Mamier: „Viorel Zegheru – Ecloziuni“

Viorel Zegheru, tânăr poet şi prozator, trăieşte în Franţa, unde a publicat primele sale cărţi. El este sigur că poezia este în tot, chiar şi în matematică. Important este a pune în ecuaţie spiritul cu imaginaţia liberă. El reuşeşte cu brio această reconciliere între poezie şi matematică, face să surâdă cititorii săi între un triunghi şi cuadratura cercului … El trăieşte la Millau, practicând un bilingvism perfect pentru un intelectual care între 2005-2006 a publicat la Editions Clapas (unde editorii şi autorii Jacqueline Robin şi Cristophe Liron l-au luat sub aripile lor protectoare ): « Les Tourments d’André »(volum de poezie şi proză), « Incident sentimental » (broşură bilingvă cu poezii în limba franceză şi în română) şi «Les ailes d’un ange cubique » (broşură cu poeme în franceză). O coincidenţă simpatică ne-a reunit în cursul unei întâlniri literare la invitaţia editurii Clapas la sediul ei din Millau. Dintre cei şapte ori opt poeţi prezenţi, trei dintre ei eram …români !!!! >>>>

OPTIUNI – Cezar Adonis Mihalache: „Europa Statelor Federale“

Faptul că Uniunea Europeană doreşte să devină o superputere nu este o surpriză… Pentru că însăşi paşii radicali făcuţi în cursul anului trecut anunţau acest drum. Un drum în care, pentru a rezista asaltului comercial al Asiei şi a se înfrunta de la egal la egal cu actuala superputere, Statele Unite, dar şi cu următoarea mea superputere, renăscută din propia-i cenuşă, Rusia, mai marii UE au trebuit să aleagă între orgoliile naţionale şi un compromis care să-i asigure unitatea. Pasul a fost făcut anul trecut când o alegere esenţială a fost ignorată de mulţi analişti cu o superficialitate bănuitoare. Pentru că nu tratatul comun stătea în calea realizării unităţii vizate, cât mai ales finalitatea actului în sine. Unitatea unei structuri lipsite de personalitate juridică. Căci, încă de la începuturile sale, UE a fost lipsită de o caracteristică esenţială. Lipsa personalităţii juridice, însăşi definiţia de bază a Uniunii Europei oscilând într-un echivoc al unei entităţi acceptate într-un soi de comformism. >>>>

CARTI SI AUTORI – Prof.dr.Const. Miu: „Andreea Popia – Azurul inimii“

Vrând să epateze – aşa cum îi este obiceiul – , în consideraţiile sale de pe coperta a IV-a a plachetei de versuri semnate de Andreea Popia – Azurul inimii, prof. dr. Tudor Opriş declamă: În corul liric al adolescenţilor Medgidiei conduşi cu măiestrie şi dăruire de profesorul Abdulea Petcu, se detaşează vocea cu inflexiuni serafice a Andreei Popia.” (s.n.). În graba sa de a evidenţia unicitatea „vocii” adolescentei, semnatarul celor trei fraze menite a certifica valoarea acesteia face o greşeală impardonabilă: oare să nu ştie Tudor Opriş că în contextul frazei, prepoziţia în e folosită greşi (în exprimând adiţiunea), când corect ar fi trebuit să apară din (prepoziţia aceasta, în context, marcând excluziunea) ?Aşa-zişii îndrumători culturali ar trebui să aibă mai multă grijă în exprimare şi, în special, când este vorba de minime consideraţii critice, necesare pentru iniţierea cititorului în scriitura unui poet debutant. De ce spunem asta? >>>>

ANTOLOGIE LIRICA – Radu Tudor Ciornei: „Vino îngere“

VINO ÎNGERE

Vino iar îngere
ţine-mă strâns de mână când trec strada
fără tine fluviul acela fără deltă e o baltă amărâtă
iar polii magnetici sunt două puncte lipsite de sens
iar globul
pe care îl învârteam la geografie e doar o minge de cârpă
conturând anii mei rostuiţi aiurea cu sau fără portocale în sacoşă>>>>

TABLETA DE TANAR SCRIITOR – Ion Mischevca: Despre „Parlamentul Tinerilor din Republica Moldova“

În pofida riscului de a părea emfatic, dar în virtutea conştientizării că „lauda de sine nu miroase a bine”, îţi spun, dragă cititorule, că am avut o primă experienţă… politică (la ce te gândeai să-ţi crească-n frunte!). Acum, ar fi injust să afirm că regret participarea în cadrul primei sesiuni a „Parlamentului Tinerilor”, desfăşurată în această primăvară. Până la urmă, ştiam unde-mi bag nasul: într-un proiect de simulare legislativă, organizat (în perioada 17-21 aprilie a.c.) de către Institutul Tineretului Guvernator, în parteneriat cu Parlamentul Republicii Moldova, National Democratic Institute (NDI) şi Asociaţia pentru Democraţie Participativă (ADEPT), unde semenii (18–25 de ani) urmau să-mi fie colegi… parlamentari, dar… s-a dovedit că oala nu fierbea pentru (cei ca) mine.Cu această ocazie, m-am convins pe propria-mi piele că (şi) tinerii politicieni sunt în mare fie instabili (îţi promit ceva înainte de şedinţa în plen şi votează cu totul altceva), fie indiferenţi. >>>>

Tania Ramon: „Visătorul“

Ce fel de visător e acela
de ştie unde să ajungă
când se crapă de ziuă
la fel ca şi o nucă?

Ce fel de inimă-i aceea
de ritmul nu şi-l bate
când miezul zilei coace
iubirea-n fruct de şoapte?

Ce fel de dor e acela
de toaca nu-şi închină
`nserărilor ce-şi poartă
pe falduri luna plină? >>>>

ANTOLOGIE – Dana Banu : Câteva momente foarte importante din istoria Danei B.

cum creşte iarba printre cruci tot astfel eu…

1.

calul negru şi deloc nărăvaş pe care l-am primit la 10 ani în dar de la tatăl meu

nu i-am dat un nume şi nu l-am iubit niciodată voiam o bicicletă

am străbătut cu el în galop de vreo câteva ori câmpul de la marginea oraşului

apoi l-am uitat

mi-am adus aminte de el când la 13 ani am căzut de pe bicicleta iuliei m.

şi acum

2.

serile din adolescenţă când marta vecina mea cea matură şi roşcată îmi povestea despre bărbaţi

despre cum gândesc ei despre cum funcţionează mecanismele lor ciudate

despre cum trebuie să îi priveşti şi să taci în prezenţa lor >>>>

ESEU – Laura Mihalca :Aceeasi oameni au condus, conduc si vor conduce

„Cine controleaza prezentul, controleaza trecutul. Cine controleaza trecutul, controleaza viitorul.”

Afirmatia de mai sus sustine si parerea mea:aceeasi oameni au condus, conduc si vor conduce.Si aici e vorba de control informational, social,politic si economic. O informatie a fost valoroasa si in trecut, dar in prezent este si mai valoroasa.A avea respectiva informatie, notiune,stire la momentul oportun reprezinta ultima treapta a succesului.De aici, depinde de fiecare daca doreste si hotaraste sa joace”fair-play” in viata,in dragoste, in afaceri sau politica.

Trebuie recunoscut totusi ca putini sunt cei ce au ajuns sa conduca, „sa controleze ” in trecut si in prezent, sau, altfel spus, pe o lunga perioada de timp, continuand sa fie loiali,onesti.Acesta e purul adevar.Nu se schimba si nu se va schimba, fie ca ne place sau nu. Traim intr-o lume a intereselor. >>>>>

SCRISORI SPANIOLE – Adriana Vidroiu Stanca: Poeme

VREMURI NOI

Străini aici, străini în orice parte,

Cu geamantanul ros de drum si anotimpuri

Plini de praf si peisaje,

prinsi din urmă de noapte,

Păsim măsurat peste locuri si gânduri.

Azi, vulturi fără cuib rotind în gol

Straini aici, straini la noi sat,

In Africa, pe Lună ori la Pol

Ne-am pus pe dos cojocul si cinstea la mezat. >>>>

PUNTI PESTE VARSTE – Loredana Ştirbu: „Un om care simte şi trăieşte mai româneşte decât o facem noi, cei de aici“

„Sunt gânduri şi sfaturi spuse alene, ca atunci şi cum vorbeau bătrânii satelor noastre „la drum“ „la bancă“. Nu avem grabă şi de fapt într-un fel este mai bine; asta să vă fie ultima grijă!“

Când am început să citesc această carte scrisa de Alexandru Nemoianu , nu eram pregătită să descopăr un spirit atât de nobil prin tot ceea ce gândeşte şi scrie, nu ştiam exact la ce să mă aştept aşa încât surpriza mea a fost una dintre cele mai plăcute. Uite că peste mări şi ţări trăieşte un om care simte şi trăieşte mai româneşte decât o facem noi, cei de aici. Este foarte greu să vorbeşti despre o astfel de carte deoarece ea este o lecţie de cultură, istorie, simţire şi mai ales de suflet. Te trezeşti faţă în faţă cu gândurile unui om care reflectă asupra unor aspecte atât de diverse ale credinţei sale încît te întrebi: cum este cu putinţă? >>>>

INDEMN – Ben Todica (Australia) scrie despre Ilinca Nathanael

Deci esti pamanteanca. Acelas lucru se intampla cu noi toti. Imi place tot ce scrii si pictezi. Esti un suflet aparte asa cum suntem toti si faptul ca esti constienta si iti faci griji te pune pe lista celor binecuvantati de experienta pentru care ai fost nascuta. Asculta-ti inima, fii ingaduitoare si lasa vantul credintei sa te poarte spre implinirea sufletului. Tu rationalizezi prea mult, ori Dumnezeu nu ne-a lasat pe acest pamant ca sa devenim sclavii mintii ci ne-a lasat sa treim experienta umana. Nu trebuie sa umblam dupa eternitate pentru ca o avem. Scopul nostru aici: e OMENIA. Si tu o atingi!

POEME – Mihai Târnăveanu: „Contabilizând“

Dus cu venit

La un loc operate

Conform rezultat

De casă nu m-am depărtat

Cu cât pe spaţii mă întind

Mai late

De doruri

Tot mai mult sunt frământat.>>>>

PROZA – Ana Maria Bălaş: „Zile nesfârşite“

[…] A doua zi treceam iarasi prin fata turnului….Am ridicat privirea spre ceas….era tot la sase fara un sfert, nu se miscase deloc. Insa secundarul parea ca se mutase pe cealalta parte, dus de vant si umbre de gand.

Ma întorceam acasa pe straduta ce cobora la vale de la Curtea Dumneasca, ducea pe la posta si-si facea loc prin înghesuiala caselor care de care mai diferite : batranesti, cu urme de lut si cerdacuri ponosite pe care vedeai din cand în cand vreun caine flamand si vile pompoase cu masini luxoase la poarta. Pe strada aceasta se afla si casuta misterioasa a copilariei mele. Nu era departe de blocul unde stateam si de locurile unde ma jucam adesea. Avand un etaj, acoperit cu iedera, împrejmuita de castani pensionati de mult, casa asta îmi dadea o senzatie de poveste. La polul sud al cladirii, se afla o portita mica, pe care de abia putea intra un copil de 5-6 ani. >>>>

Luminiţa Zaharia: Poeme noi

VÎRSTE

Ce bãtrînã era mama la patruzeci de ani…

Şi ce ridicol mi se pãrea

cînd plîngea la filme de dragoste

sau voia cu tot dinadinsul

sã-mi împleteascã fantastice codiţe…

Am patruzeci de ani! Ce tînãrã sînt!

Nu-nţeleg de ce fetiţei mele i se pare ridicol

cã-ncerc s-o sãrut uneori pe obraz

şi o prezint lumii, cu mîndrie: „Fetiţa mea!“.

În curînd voi fi poate bunicã

şi le voi citi nepoţilor noile poveşti ale secolului 21:>>>>

TABLETA DE TÂNĂR SCRIITOR – Camelia Radu: „Învăţătorul“

Povestea lui Platon despre suflet spune ca el ar fi simbolizat de un cal alb si de unul negru. Unul este lumina, partea noastra diurna, calda, iubitoare, iar celalat cal este pasiunea intunecata, ascunsa, dureroasa… patima…
Mentalitatile au facut ca intotdeauna femeia sa fie o floarea alba, gingasa si dulce, iar barbatul pumnalul de otel… dar si natura spune la fel… Care ar fi motivul, oare? Pentru ca viata poate salaslui in ceva dulce si placut, dar in ceva intunecat nu… Asa ca… imparteala fiind facuta, ea se imbraca in alb, iar el in negru…
Ea zambeste si el musca…
Ea mangaie si el apuca…

Ea se daruieste, el fura…
Lumina si intunericul.. rasul si plansul.. albul si negrul… Traditia ofera femeii calul alb si barbatului pe cel negru… si de la un capat la altul al lumii e la fel… >>>>

Cătălina Melinte : „Roze de mai“

ROZE DE MAI

A inflorit si astazi liliacul,
Desi uscat si mort parea,
Tulpina frageda ca acul,
S-a vestejit in palma mea.

Culeg din nou o mica floare,
Si ea se frange ca o viata,
Tulpina pare ca de soare, Dar lacrima ii e de gheata.>>>>>>

PROZA – Ioan Stoenică: „Goana după sânge“

Camera aceea era prea mare pentru a o cuprinde cu vederea, dar asta nu îi oprea să o admire deseori de acolo de sus, de la locul lor preferat… Stăteau pe colţul acela de dulap şi priveau oamenii întrând şi ieşind din cameră, vedeau copiii jucându-se pe sub masă şi pe alţii ca şi ei aşteptând seara…

Ei mereu fuseseră mai retraşi. Ceilalţi îi invitau să zboare împreună la masa, dar ei preferau să facă asta singuri… Învăţaseră că uneori e mai bine să stea ascunşi şi să aştepte, decât să se arunce înainte către o cină care de multe ori se termina tragic… Toţi ceilalţi zburau mereu, la treabă, la joacă, la masă, zburau… Zborul era cel mai eficient şi mai folosit mijloc de deplasare pentru cei ca ei. Dar ei erau altfel…

Privind oamenii cu mersul lor gingaş, văzându-i cum se mişcă atât de uşor folosindu-şi doar picioarele, cei doi ajunseseră să iubească ideea de mers… Astfel încât, datorită unei voinţe ce altora le părea nebunie, schimbară într-o zi zborul pe mers. Atingându-şi uşor aripile, se lăsau în jos către podea, şi mergeau… >>>>

ESEU – Anca Nistoroiu: „Viaţa pe un peron“

„Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.” (Octavian Paler)

Nu poţi percepe un om prin prisma sticlei colorate a televizorului, nu-l poţi intui privindu-l fix în ochi sau ascultându-i vocea, dar cu atât mai puţin nu poţi cunoaşte un om citindu-l. Eu pe Octavian Paler nu l-am cunoscut, l-am descoperit, mi s-a revelat în paginile unei cărţi, frapantă fiind nu personalitatea unui om, ci reinventarea acestuia.
„Viaţa pe un peron”… ar trebui să încep prin a o prezenta ca pe un roman, dar ea este mai mult decât atât, este un jurnal, o confesiune, dar nu a eului narator, ci a ta, cititorule, nu este o carte despre lume şi evoluţia ei, sau una ce caută să lumineze caracterul alambicat al individului, este o carte despre mine, despre tine, despre noi…„Modul în care un om îşi acceptă destinul este mai important decât însuşi destinul său” (Wilhelm von Humboldt), aşa îşi începe Octavian Paler incursiunea , >>>>

VOCI NOI – Iarina Copuzaru :Poeme

PRIMUL CUVÂNT

N-am să-i cer iertare decât unui singur om

care s-a abţinut să nu plece şi totuşi

a dispărut cu prima pleoapă care s-a închis adânc;

nu pot şti nici acum dacă eu am închis-o

sau dacă a fost nevoia lui de a mă lăsa în urmă;

n-am să-i cer iertare decât unei singure lumini

care m-a stins atât de aproape de mine

şi m-a lăsat să merg ca o umbră

prin toate filosofiile încolţite;

nu m-a putut trezi decât înţepătura firului de iarbă

-şi iarba creşte doar pe mormântul viselor mele->>>>

POEME IN PROZA – Ana Moldovan: „Tăcere…“

Oare e anotimpul deznadejdii?
Lanul de grau deabia incoltit inundat de ape care duc tablouri rupte din casele intalnite in cale ,franturii de barci pustii inoroiate sub lumina felinarelor .
Raurile crescute flaminde de istorie ,priveam apa bulversata de panica acvatica ,pe cer doar tavane rupte de nori meschini ne amenintau iar ,
,ici colo ingeri din plastic si sticla verde …tu unde? cum? e doar tacere ,simti vantul in urechi si dupa ceafa? tu unde ? cum? … >>>>

VOCI NOI – Mirela Nicoleta Hîncianu: „Taina fără taină“

Cantaream in anticamera trairii

talantii mosteniti din alta viata.

Falangele tremura infricosate,

destinul aluneca

pe langa margini patrate

de unghii…

Razboiul de tesut

amorteste in scena neterminata>>>>

Ştefan Marius Aldea : „Poieme teatrale“

Într-un om se găsesc o infinitate de iona, deci o infinitate de godoţi…

noapte bună

e timpul să te culci, auzi tu, renunţă la plămâni, respir eu în locul tău… când închizi ochii… să ştii că eu m-am ascuns, scuipă-mi umbra să nu mi-o deochi;

cunosc nişte pastile care se dau de mult la mine, au un nume tâmpit, dar… cel puţin la noapte nu o să mai fac pipi în pat, haideţi copii să ne jucăm cu focul, să ardem câteva poezii

pinocchio dansează cu un topor iar geppetto lăcrimează rumeguş

hai, e timpul să te culci, stelele apar pe gura ta ca bubele dulci, dă-mi mie plămânul tău, al meu are o mică defecţiune

iar a căzut cineva de la etaj, ia repede aparatul, fotografiază-mi umărul, apoi dormi, dormi, dimineaţă te vei tăia în mine ca într-un schelet, nu pune ceasul să sune, de mâine inima mea e pe post de cocoş… hai, trebuie să fii odihnită, dormi, ochii se ţin închişi. >>>>>>

Liliana Alexandru: Cugetări

Cele scrise mai jos le consider pure constatări aşternute pe foaie aşa cum am perceput eu realitatea înconjurătoare. Unii vor fi în concordanţă cu ce am scris, alţii se vor opune şi o altă categorie va rămâne indiferentă. Noi oamenii suntem atât de diferiţi încât nu trebuie să avem pretenţia de a percepe lucrurile în mod asemănător.

Ajungi să te cunoşti venind în contact cu ceilalţi oameni.

◊ Un om care se bazează pe simţuri pune pe primul loc planul spiritual nu cel material.

◊ Conştientizarea rolului evoluţiei spirituale în dauna celei materiale e primul pas spre divinitate.

◊ Dai valoare timpului prin ceea ce creezi.

◊ Oamenii cu caractere slabe devin factori limitanţi pentru valoarea societăţii.

◊ Înţelege prezentul ca să fructifici viitorul.

◊ Slăbiciunea bărbatului e femeia, iar slăbiciunea femeii e banul. >>>>

O POETA – Valentina Becart: „Daţi-mi un – cuvânt“

DAŢI-MI UN – CUVÂNT –
Poezia – izgonită-i
din cetate…
chiar şi azi –
aşa cum Platon
cândva…striga:
„Afară!”

Şi iat-o în stradă,
goală,goluţă…
cerşind la întâmplare
abia şoptit;
„Daţi-mi un „cuvânt ” –
daţi-mi ceva! >>>>>>

Cristian Daniliuc: „Brainstorming coroziv“

Ce înseamnă fericirea? Să săruţi molcom o floare, să scrii nostalgic o poezie lungă, sau pur şi simplu să-ţi întinzi trupul pe dreptunghiul unui pat?…şi să citeşti cu patos un roman prăfuit de priviri fugitive… Cum e fericirea? Îţi bate inima mai tare? Euforie? Radiezi?…dar şi cuptoarele cu microunde folosesc radiaţii, asta înseamnă că sunt fericite?A-ţi pieptăna o geană…a-ţi prinde degetele între paginile unui caiet…a fluiera atunci când te plimbi pe stradă gol, oamenii sunt nişte maşini de curăţat trotuarul…un mers biped…un sărut cauciucat…piele care se vrea naturală…tu nu îţi dai seama dar săruţi trotuarul aproape în fiecare zi… Maşinile de tuns sunt de două feluri…de tuns podoaba capilară şi de tuns iarba nefolositoare…mulţi oameni o folosesc pe cea de-a doua pentru ca să se tundă…păcat de benzină… A respira înseamnă a trăi…se schimbă placa cu aerul toxic…no more life…trăim pentru a murii…şi murim pentru ce? >>>>

Adrian Amariei: „Astăzi sunt singur…“

…PLÂNG, PĂRINTE…

Plâng, Părinte,

căci să scriu

nu pot…

Nici pasta nu

mai

curge

iar cuvintele

nu le mai

înţeleg…>>>