~Antoaneta Dior: „În numele iubirii“

MAI APRINDEŢI O LUMINĂ…

 Minţi bolnave de cuvinte şi de fraze nepermise

Legi de voi instituite şi de oameni nesubscrise

Mai aprindeţi o lumină, pe-un hectar de creştinism

Cine-n lume e de vină, de adâncul pesimism?

Mai loviţi câte un suflet, cu o vorbă şi-un cuvânt

Şi-aţi schimbat al lumii curs, mai rugaţi-vă oricând.

Cu iubire şi dreptate, de minune şi de dor

Şi de simpla Trinitate, trâmbiţând de zor şi zor

Pentru noi şi pentru ceilalţi, mai priviţi la ultim ceas

Că din timp voi pace faceţi, rămas bun şi bun rămas…

Şi formaţi în importanţă şi de-a farselor formări

Respirând nepoluat, centrul lumii e-n dureri.

Mai decât şi dintr-o dată şi mai mult ca-n alte dăţi

Omu-n lipsă de-omenie, se ghidează după hărţi.

Se descoperă în lipsă, se găseşte presupus

Matematic, filosofic, se confirmă-a fi oprea dus.

___________

                        MĂ CHEAMĂ NATURA

Mă cheamă natura, matură de ere, uşor afectate

Lovită de stănci funerare şi aiureli deocheate

Cât plâng inumană şi tot inumană mă mint

Să mai deschid o ieşire, dar plumbul ce-l poartă îl simt

Natura îmi scrie, cu cenuşa-i de plumb

Pământul îmi cântă cu vântul lui strâmb

La poli mai îngheţ, din genezi, memorii vizuale

Cine tot cântă la harpă, fredonări marginale?

*****

Şi cine pătează eclipse citeţe şi-astrale

Când totul decurge-a nimic cu viteză la vale

Unde mai sunt frunze, unde mai e iarba

Unde-i înţelepciunea stătută…degrabă?!

Ciupercipământene, livrate pe stoc

Revarsă miresme, ţinându-ne-n şoc

Minute natură, minute în plic

Căci suferinţa e mare şi harul voinic…

___________

PLOI PE LACRIMI DE PĂMÂNT

Tu copacule, cu ramuri frânte

De freamăte prin crengi

Mi te-apleci cătând de alte

Şi te plângi şi tot te plângi…

Unde-ţi este circulara

Seculară şi demult

Unde-ţi e înţelepciunea

Rădăcinii pe pământ???…

*****

Ai albit în crengi şi ramuri

Ai stătut în ploi şi vânt

Înflorit-ai de demulturi

Ploi pe lacrimi de pământ

Floarea ta albită-n neanturi

Povesteşte neîncetat

Mari legende şi adevăruri

De ce-a fost pe ce-a uitat.

*****

Plângi, copacule şi cere-mi

Iarba verde din pământ

Plângi natură şi suspină-mi

Cât am fost şi cât mai

Pe pământ să-ţi crească iarbă

Printre ierburi flori de câmp

Cerul plângă mai degrabă

Peste grâu, peste porumb.

*****

Peste flori de sori şi sflecle

Peste turme de bovine

Peste tot să-ţi meargă bine

Mi te rogi şi-mi ceri nevoia

De-a respinge-n bătătură

Facă-se în toate voia

Dorului meu de natură

Dorului meu de ce-am fost

De ce-am fost şi nu mai sunt…

____________

PENTRU CINE OARE?

Priviţi-l pe Cristos… priviţi-i coroniţa

Cum i se-mplântă-n fruntea Lui… mărindu-i suferinţa

Priviţi-i rana din coastă şi-o ultimă-ntrebare

Isus pe cruce moare… Dar pentru cine oare???!..

Ca mielul la tăiere, Cristos pe drumul său

Îşi bea pelinul dulce, iertându-l pe călău.

Mai cade, se ridică, şi-n urmă de-ar privi

N-ar biciui pe nimeni, din contră, i-ar iubi…

*****

O mână din mulţime, uşor l-a mângâiat

Privind-o cu iubire, El toate i-a iertat.

Călăul biciuindu-l, iarăşi l-a sfâşiat

Isus Cristos iertându-l, o lecţie i-a dat.

Sfârşit  de-aşa durere, Isus cade mereu

Prin noi puteri se-nalţă, oricât îi e de greu.

Auzi femei plângând, cu pietre-n El se-aruncă

Călău-l chinuieşte, făcându-i clipa lungă

Cu toate-acestea însă, El nu e supărat

Păcatul omenirii, cu El s-a ridicat.

___________

            NEVOIA DE IUBIRE

                        Îmi plâng ochii de iubire, mâna scrie neîncetat

                        Alleluia iar Cristoase, ce din morţi ai înviat.  

Simt nevoia de iubire, de-ajutor şi de lumină

Simt în inimă durere, simt o lipsă şi o vină.

Astfel printr-o rugăminte, inima îndurerată

Mi te roagă cu durere sfâşiată,-nlăcrimată.

Mai aştept trecut prin toate, adorându-te mereu

Cu speranţa cea din urmă, să ajung la Dumnezeu.

ANTOANETA DIOR